În fiecare seară greșesc. În fiecare seară mănânc ceva dulce. În fiecare seară îmi promit că e ultima seară. Vine dimineața. Beau ceai. Nu am trebuință de mâncare. La prânz uit să mă ridic de la masă. Pe la șapte îmi fac un ceai. Înainte să pun geană pe geană mă strigă dulciurile din dulap.

Mateiu mă ține lângă el în pat seara. Doarme, dar simte când părăsesc patul. În felul acesta am văzut multe filme. Ultimul vizionat se cheamă Britannia. Aseară s-a așezat Mara lângă mine. Cap lângă cap s-a șocat de acele vremuri. Plec la mine în cameră, mama, mă sperie! Firește! Sunt scene înfiorătoare în film, eviscerări, torturări, canibalism. Pe atunci corpul suporta pedeapsa. Am oprit-o. M-am gândit că e un moment bun să-i atrag atenția asupra convingerilor și lipsei de educație.

Ce este un om fără convingeri? Dacă îi iei convingerile, atunci ce îi mai rămâne?

Violență e din abundență în film. Sexul e insinuant, se strecoară în gând, nu-ți lipește ochii de ecran. Vremurile acelea în care oamenii se simțeau pierduți și plini de teamă sunt vremurile noastre. Mă stăpânește anxietatea mai mult ca niciodată, mai mult ca în februarie când infectarea cu covid m-ar fi obligat să nasc la maternitatea Bega cu un doctor oarecare.

Ce înseamnă anxietate?

Anxietatea înseamnă neliniște, încordare, palpitații, sufocare. Le-am bifat pe toate după imaginea acelor saci negri plini de morți. Funcționez deficitar. Pierd momentele vieții prezente. Nu sunt. Îmi duc zilele într-o agitație continuă. Mă obosesc gândurile înainte să mă obosească activitățile.

Care sunt simptomele și cum se tratează anxietatea, dacă vă interesează, vă las un link de la Regina Maria. Aici nu e blog specializat, ci blog de dat cu părerea. Blogul e ca poezia. Îmi exprim gândurile și sentimentele din lumea mea. M-au invadat acei saci perfizi cu morți. N-am întors capul. M-am uitat. Mi s-au lipit ochii de ecran.

Iar acum nu mai pot să scriu.

Foto: Bogdan Mosorescu