Omul, în anii care i-au fost dați, are grijă să nu spună ceea ce gândește și ceea ce simte cu adevărat.
Și atunci se zice că trăiești în normalitate.
Dacă spui și faci ce gândești și cum simți, ești dement.
Și atunci toată lumea alege să mintă.
Să râdem înainte de toate
Dunia
flori de camp, curcubee, oameni si carti
Buy me a coffee
Ambasador pentru
Preferința vestimentară a blogului, Atelier Bobar
Partener mieros/sănătos al blogului
Partener prețios al blogului
Acum citesc…
iulie 6, 2012
Aceasta „normalitate” e in stransa legatura cu „absurdul cotidian”, sau e doar o… coincidenta?
iulie 7, 2012
Nu, mai mult legat de acei beats de care vorbeam.
iulie 6, 2012
Uite ce-am mai gasit: http://greatsmitten.com/2012/01/05/what-my-20s-taught-me-everyone-is-faking-it/
iulie 7, 2012
Nu, întâi încearca sa te distruga (de multe ori reusesc!) si dupa aceea mint.
iulie 9, 2012
la concluzie, eu as pune si o alta varianta: „si atunci, o parte din lume alege sa nu mai spuna nimic”.
iulie 9, 2012
Se pare ca sunt un mincinos, dar nu pot declara ca sunt mincinos! Ar insemna sa spun adevarul! Iar daca as spune adevarul ar insemna ca sunt dement!
Simplul fapt ca gandesc „metalic” (heavy metal) ma face sa ma impac cu situatia! 😉