M-am îmbufnat puțin săptămâna trecută. Stăteam pe canapea. Am deschis mailul. M-am încruntat și mi-am strâns buzele.

Încă un titlu cu o chemare spre mii de euro pe lună și stare de bine de la un om de marketing. Oamenii caută să se supună. E un fapt cunoscut. În vremurile actuale, oamenii caută să se supună în propriile lor condiții. De aceea misiunea unui manager sau a unui guru întrece eforturile misionarilor care au creștinat păgânii. Oamenii de azi știu că pot alege. Nu le place un guru, o agenție, un șef de la locul de muncă, se mută. Oaia își alege ciobanul. Aici ne-a adus evoluția. Am rămas oi, dar cu opțiuni.

De aceea, ciobanul sau guru, sau omul de marketing trebuie să spună o poveste. În poveste să includă o boală, un divorț, greutăți personale, nesfârșite ore de muncă, abandonarea familiei. Să introducă o trezire, poate boala, poate exprimarea dorinței unui copil trist că mama sau tata nu se joacă. Bolile și copiii activează emoția. O familie în pericol activează voința și demnitatea.

În mail s-a menționat familia aproape destrămată din cauza muncii. Dar este din cauza sau datorită? Fără muncă rămâi cu timp de joacă pentru copii, dar fără jucării.

După ce ciobanul sau guru, sau omul de marketing a activat emoția, îți reamintește despre potențialul ființei umane și despre potențarea minții. Aici m-am încruntat și mi-am strâns buzele. Eu am tras următoarea concluzie: Am potențial, dar dacă nu cumpăr cursul nu o să câștig două mii de euro pe lună, deși stă în puterea mea. Voi ce concluzie trageți?
M-am gândit la pacienții bolnavi de cancer, la copila de pe holul de la Louis Țurcanu care trăgea perfuzia în urma ei după ultima ședință de chimioterapie. Pe ea nu a iubit-o dumnezeul credincioșilor. Ea ar putea să se vindece, dar îi lipsește atitudinea pozitivă. Lipsa credinței și a atitudinii pozitive scad hemoglobina. E deosebit de scârboasă, de nedreaptă și de infantilă gândirea asta. Cei fără gândire pozitivă și credință sunt pedepsiți. Cei fără SEO, cuvinte cheie introduse în articol și în titlu nu câștigă două mii de euro pe lună.

E nu câștig și e vina mea. Adevărat, este vina mea, dar strategiile romantizate, cu emoție și promisiunea stării de bine, mă înfurie. Starea de bine depinde și de oamenii din jur, iar uneori familia și prietenii ne rețin într-o buclă, o secvență dintr-un program. Am întors ieri în intersecția din Șagului și am realizat că de 20 de ani execut mișcarea asta. Vă întreb: Sunt rădăcini sau lipsă de voință?

Foto: Bogdan Mosorescu