Eu am luat bătaie de la tata. Nu vorbesc despre o palmă la fund sau despre o tragere de moațe. Bătaia e bătaie și nu e ruptă din cer. Firește, tata afirmă că nu este cum îmi amintesc eu. De fapt el și-a fabricat alte amintiri. Totul este în trecut în ceea ce ne privește. Tata a folosit bătaia ca mijloc de educație. Atât a știut. Atât a putut.

Ce se întâmplă cu părinții actuali? De la atitudinea lui tata – eu te-am făcut, eu te omor -, s-a ajuns la a merge cu copilul la chirurg pentru a se înfrumuseța. Tata a îndrăznit prea mult, tații de azi s-au trezit castrați de frica pierderii prieteniei copilului. Nimic nou sub soare, dar vă reamintesc că nu e datoria părintelui să-i fie prieten copilului, ci să reprezinte autoritatea. Autoritatea îndrumă, pune limite și educă. Copilul e incapabil în ciuda dezvoltării corpului. Vă zăpăcește fata cu sânii, cu buzele, cu pantalonii mulați, dar cortexul ei se dezvoltă în timp ce tastez la laptop. Băiatul vă surprinde printr-o gândire matură, dar nu vă lăsați păcăliți. Accesul la informație nu aduce înțelepciune. Imaginea de ansamblu și pericolele le scapă printre degete. Fără grija adulților copiii ajung să moară stupid de la alcool, droguri și provocările specifice adolescenților. Te provoc să mergi noaptea prin frig neîmbrăcat corespunzător. Citiți! Te provoc să mori degerat. Atât îi duce capul sau atât nu-i duce capul.

Aruncați cu pietre în părinții de azi, așa o să pun titlul articolului. Copiii n-au nici o vină pentru că părinții lor s-au împotmolit în adolescență și nu recunosc. Copiii de ieri cresc copiii de azi. Defilăm cu parentingul, dar societatea e lipsită de mame și de tați. Sunt așa rari, că nu fac nici o diferență.

Prefer vremurile actuale. Am detestat în copilărie metodele de a educa. Pentru că m-am umplut de ură când am luat bătaie de la tata. Nu le provocați copiilor asemenea sentimente. Disprețuiesc și atitudinea de Peter Pan a părinților de azi. Copiii au întotdeauna dreptate. Copilul știe. Cum? Cum poate un copil să știe?! La 10 ani fierbeam castane în ibricul de cafea. Uitam de ibric și-mi amintea de castană un zgomot asurzitor provocat de o cvasi explozie. Prezentul permite să ne informăm, să căutăm ajutor, să creștem cu respect reciproc.

Există posibilitatea să mă agite vârsta Marei și faptul că nu-mi doresc pentru ea să se lase chinuită și condusă în viață de faptul de a fi frumoasă. Există posibilitatea să exagerez. Ajutați-mă, dacă puteți, cu o altă perspectivă a felului de a fi părinte azi.

Foto: Simona Nutu