Linistea virtuala se opune strasnic vietii mele sociale. Fara a fi agitate, zilele mele se repeta. Si asta de duminica seara.
Tineretea mea repetitiva in timp istoric mi-a stat pe piept vreo 2 minute.
2 minute, doar atat o sa scriu pe blog despre nastere.
Am nascut o fetita. Imediat dupa primul tipat, mi-a fost pusa in brate.
Ii cer iertare lui mamanu aproape in fiecare zi, acum stiu durerea si minunea de a fi mama.
In viitor, eu si Mara mea o sa avem pareri diferite, o sa tipam, certam, o sa ne provocam lacrimi, dar eu, in plus fata de ea, o sa am intotdeauna cele 2 minute.
M-a privit fara sa ma vada, mi-a pus manuta pe buze fara sa caute un sarut, a tras in piep un miros de piept de mama.
Sunt victorioasa doar cu cele 120 de secunde.