O tot întreb pe Mara, în ultima vreme, ce părere și-a făcut ea despre lume. Așa am ajuns la discuții despre dinozauri, oameni primitivi, Adam și Eva, poveștile din Biblie și rostirea adevărului. E foarte important pentru mine să spun ceea ce gândesc și mi-am luat misiunea de a fixa în memoria Marei însemnătatea sincerității.

Într-o zi când îi vorbeam din nou pe un ton însuflețit, mi-au picat ochii pe părul ei. Stătea la fereastră, în soare. Am tresărit. Cu cine vorbesc? Cu Mara? Cu mine? E părul meu, culoarea mea, firele mele de aur. M-am schimonosit în următoarea secundă. Aurul s-a transformat în argint. Eu albesc pe zi ce trece.

Mara și-a încrețit nasul. Am asigurat-o că nu o cert, în ciuda tonului arțăgos. Așa vorbesc eu Mara, e ceva la care lucrez de ani de zile. Cunosc teorie. Aplic ce am învățat. Nu am regrete. N-am avut îndrumare ca Mara, dar toate greșelile, nu puține, nu neglijabile, m-au făcut cine sunt. În prezent sunt o persoană bine cu mine. Îmi place de mine. Râd la fel de mult și zgomotos, dar am redus din râs ca mecanism de apărare. Când un bărbat din generația părinților mei că se referă la femei cu maca maca. Cunoașteți expresia? Conștientizați devalorizarea? Nu mai râd. Ridic capul. Privesc în ochi. Refuz să surzesc. Când aud maca maca, atunci menționez libertatea. Fiți bărbat liber! Uneori, le doresc tuturor bărbaților libertatea. S-o aibă din plin. Prefer programul amanților. Cină, film, sex pasional, sex pe unde apuci, priviri intense fără a ne face unul altuia menajul, fără pretenții de stăpân. Urăsc cu patimă să mă tragă cineva la răspundere. Unde te duci? Cu cine? De ce?

Primul și ultimul bărbat care trage la răspundere o femeie ar trebui să fie tatăl. Prima și ultima femeie care trage la răspundere un bărbat ar trebui să fie mama. Femeia și bărbatul, împreună, în cuplu, descriu un cerc. Nu există dominație și autoritate. Când există, atunci deschid larg ușile și ferestrele minciunii, prefăcătoriei, ipocriziei, plictiselii și disperării.

Îmi țin pumnii să o pot îndruma pe Mara, s-o ajut să-și rămână fidelă și să nu se schimbe niciodată pentru a plăcea unui băiat sau prietenilor. Nimeni nu merită. Cine merită, nu te forțează să renunți la tine. Apreciez enorm gesturile mărețe. Am făcut asemenea gesturi, mai fac și nu am de gând să mă las. Cunoașteți finalul de la Doctor House? Prietenul lui, Wilson, mai are câteva luni de trăit. Doctor House îl întreabă: Unde vrei să-ți petreci următoarele luni?

Asta e iubire, prietenie. Ăsta e un gest măreț de urmat.

Foto: Carmen Vulpea boemă