Am ținut ieri la saramură niște coaste de porc. Într-o caserolă de sticlă am pus ceapă, ardei gras, frunze de țelină, sare, piper, ulei de măsline, iaurt și oregano. După pătrunjel, oregano este folosit intens în bucătăria mea. Înainte să ajungă la cuptor le-am spoit cu un sos în care am adăugat și miere. Mierea mi-a dat de furcă. Am spălat mai mult decât am preparat. Spăl vasele imediat după mic dejun, prânz sau cină. Excepțiile apar rar.

Am frecat tava vreo 15 minute. Pur, Triumf, burete de sârmă și tot așa de vreo 3 ori ca să scap de mierea arsă. Am scăpat transpirată și introspectată. Plonjez tot mai des în copilărie. Revăd plante, pomi, întâmplări și situații din copilăria timpurie. S-a îndepărtat până la pierdere viața studențească, dar s-a intensificat copilăria. Caut să mă înconjor de acest trecut. Aș recrea dealurile de la Schela cu o planta despre care nu am habar cum se numește. Am zărit-o pe drumurile Franței și mi-am amintit că îi rupeam florile deoarece mirosul ei ar fi alungat țânțarii. Nu știu dacă este adevărat sau fals. Apoi cimbrișorul, mirosul mă trimite din nou pe câmp. Am petrecut timp considerabil pe dealuri, prin păduri, pe malul Dunării. De aceea insist la copiii mei să iasă în natură des. Drumețiile, la fel ca materiile esențiale predate în școli, n-ar trebui să lipsească din copilăria unei persoane. Apropierea de natură este o activitate obligatorie. Adulții au această datorie. Mamele și copiii petrec timp împreună, familiile petrec timp împreună și toți ieșim în natură, mama noastră, a tuturor, să ne descoperim trăsăturile comune. Liniștea naturii atinge profunzimi de care omul nu are habar.

Aș scrie să fim cu toții recunoscători, dar acest cuvânt a început să fie folosit în exces pe social media. Pe social media trendul dictează stările și vocabularul. Algoritmii țin cont de sustenabilitate, recunoștință și ecologic. Mă dau cu vremurile, dar simt cum recunoștința mă irită. Și mă irită tare până la urticarie. Rimează. Poate mă apuc de versuri albe. O fi ceva de capul meu!

Pentru ce sunt cititorii mei recunoscători și doresc să afle și poporul? Încep eu. Sunt recunoscătoare că Mara are 13 ani împliniți și își trăiește în continuare copilăria. Nu a alungat-o din viața ei în ciuda interesului crescut pentru cremele de față. Mai sunt recunoscătoare pentru sănătatea lui Mateiu care a fost confirmată de un profesor doctor de la Tubingen. Sănătatea minții mele pierdută de contactul cu personalul spitalului Louis Țurcanu, contactul direct cu Smaranda Arghirescu m-a învățat nimicnicia umană în trei zile, încep s-o tratez.

De azi apelez la filozofia roz. O să-mi repet zilnic că am un băiețel sănătos. O să-mi ia considerabil mai mult să mă conving și să renunț la reacțiile de mamă nebună.

Bucurați-vă de sănătate și râdeți înainte de toate.

Foto: Bogdan Mosorescu