Azi, mâine, poimâine sfârșesc cartea lui Mircea Mihăieș, Istoria lui Corto Maltese – pirat, anarhist și visător. De când am început-o, deschid ferestre și uși fantasticului. Furată de lectură, primele 50 de pagini le-am devorat, m-am lăsat mușcată de bizar.

În aeroport la Munchen, în timp ce Mara proba un tricou, mi-au picat ochii pe o șapcă de lână model de căpitan. Am zâmbit. La Rostock am fost atacați de pescăruși, iar pe feribot, în timp ce-l supravegheam pe Mateiu la locul de joacă, Corto Maltese însuși a trecut pe lângă mine.

Mi-am luat ochii de la copil și am privit în urma bărbatului lungan, cu șapcă de marinar și geacă de piele. Asemănarea izbitoare cu desenele lui Hugo Pratt mi-a smuls din nou un zâmbet. Mintea a legat și a înlănțuit informații și imagini. Înțeleg. Mintea a selectat anumite informații și imagini. Înțeleg și asta. Dar asemănarea izbitoare cu Corto Maltese?! Mintea mea n-ar fi putut să facă asta.

La un moment dat am ieșit pe punte. Scrutam orizontul pentru a zări Danemarca. În stânga mea s-a ivit din nou Corto Maltese. Trăgea dintr-o țigară. L-am privit insistent, fără rușine. M-a privit insinuat cu colțul ochiului. Am revenit la interior. M-am așezat. Am reluat lectura. Am încercat.

Ce faci când ți se întâmplă izbiri de realitate cu fantastic? N-am încercat să găsesc nici o explicație. Nu m-am mirat. N-am năpustit peste Corto Maltese de pe feribotul de la ora 11:15 ca să-i arăt cartea și poze cu Corto Maltese, personajul lui Hugo Pratt.

Mi-au fugit gândurile la un bun prieten care sfidează de când ne cunoaștem regulile societății. Refuză angajarea. Refuză stabilitatea unei familii. Este el oare un Corto Maltese? Și pot eu, ca prietenă, să-i apreciez curajul, nebunia, romantismul, spiritul de aventură? Cuprind cu mintea un asemenea comportament. S-ar putea să-l și invidiez un pic. Dar știu cum se raportează ceilalți la el. Mama copilului lui e înspăimântată. Dacă seamănă copilul cu el? Cunoștințelor comune le provoacă neliniște. N-au unde să-l încadreze și asta îi sperie la fel de tare ca pe mama copilului lui.

Constat că cel mai bine suportăm delegarea. Altcineva să fie răspunzător chiar și de propriul nostru destin. Corto Maltese pare că a fost stăpân în viața lui. Cel puțin din ce am citit în cartea lui Mircea Mihăieș. Benzile desenate cu Corto Maltese nu le-am răsfoit niciodată, dar acum mă bate un gând. Asta încearcă și prietenul meu, să fie stăpân pe viață și în viața lui.

… deși ești cu buzunarele goale, știi că ai în buzunar harta unei comori ascunse.

Deși nu-i împart stilul de viață, îi înțeleg credința nejustificată în harta comorii ascunse din buzunar. În viața mea secretă n-am renunțat o clipă la spiritul aventurier.

În aceste zile mă declar îndrăgostită de Corto Maltese. Și totul a pornit de la o carte.