În martie am dat ușile de la apartament jos. Personal am asistat doi meșteri harnici care s-au luat la trântă cu pereții dintr-un bloc comunist. Surprind acești pereți. Uneori se transformă în fărâme la o lovitură moderată. Alteori îți vine să invoci tunetele lui Zeus.

La sfârșitul lui aprilie, punctul culminant al primăverii, urma să ne recăpătăm intimitatea. Așa am stabilit cu cei de la EXIM LEMN unde am comandat uși noi. Am lăsat să treacă o săptămână după termen când am sunat să-i întreb când vin la montaj. Montaj? Ce montaj? Nu v-a sunat nimeni? Noi am intrat în faliment.

Moale, asemenea pereților fărâmicioși, m-am lăsat pe parchet. Avans dat, intimitate nerecăpătată, o adolescentă turbată, altă căutare de firmă, alte măsurători, timp de așteptare crescut pe ce perioadă? Ce am bâiguit cu doamna la telefon nu-mi mai amintesc. Încercam să-mi recapăt respirația și să nu plâng. Am plâns după ce am închis telefonul.

În următoarele zile am comandat alte uși la COCO TINOLI. Săptămâna viitoare vin să monteze. În ceea ce s-a întâmplat nu văd nici o lecție. N-am nici gândirea: Așa a fost să fie! Lunile de vară le-am petrecut în disconfort termic și am ieșit din inhibiții forțați. Ne-am răcorit câteva zile prin Copenhaga și am închis ușa la baie în urma noastră în Corfu. Cei care ne-au trecut pragul lunile acestea s-au retras în grabă.

M-aș putea obișnui să trăiesc într-o casă fără uși, dar refuz un spațiu deschis când vine vorba despre toaletă. În baie vreau să-mi las trupul să se manifeste nestingherit. În baie vreau să fug uneori de propriii mei copii și să închid ușa. În baie vreau să-mi simt biologia fără grija psihicului.

Săptămâna viitoare se închide cercul. Măsurători, uși date jos, pereți sparți, reparații, uși noi montate, pe parcursul a două anotimpuri. Pe dos cumva față de povestea Persefonei forțată să petreacă jumătate de an în subteran alături de Hades. Mama Persefonei a fost Demetra, zeița agriculturii. Când Persefona a revenit la ea, pământul a început să înflorească. Când Persefona a plecat, toată natura s-a întristat. Și așa au apărut anotimpurile. Noi începem să ne înveselim când deja poți să adulmeci toamna la orele dimineții.

V-ați prins, m-am apucat să-i citesc lui Mateiu din Legendele Olimpului. Vacanța mare chiar e mare, în special când nu ai ușă la baie pe care s-o încui. Să râdem înainte de toate!

Foto: Bogdan Mosorescu