Doar ore numar de cand am ajuns in tara, acasa, si intr-o liniste alba, de lapte mazgalesc dezordini, ordini, frumuseti in ordini si dezordini.
Acasa, la Severin, a trebuit sa dorm, sa ma trezesc, iar sa dorm pentru a accepta dezordinea. In Germania, a trebuit sa dorm, sa ma trezesc, sa dorm pentru a ma obisnui cu ordinea.
Acasa aveam senzatia ca a explodat o bomba, in Germania nu ma parasea impresia ca exista cineva care imi matura fiecare pas.
Si dupa somn, trezire, somn am redescoperit o stare de bine in ordine si in dezordine. La Severin m-a invaluit Dunarea, dealurile si luceafarul, am cochetat cu el in malul apei, in lumina felinarului, in oglinda retrovizoare. Intunericul s-a catifelat, s-a indulcit pentru sufletul dispus sa se supuna acelei zone geografice.
In Munchen am plecat obrazul in palma si am privit apusul printre cozi de gaste si lebede. Lacul, parcul, doua curcubeie mi-au imblanzit rasa persiflanta de latin.
Am tacut.
Am privit.
Natura, omul, munca.
Am iubit ordinea muncii, am iubit dezordinea leneviei.