Exista oare o cultura a pietei de zarzavaturi? Dimineata, in soare prietenos, in triluri agitate, melodioase, cu miros de caise, telina sau castraveti, pasesc printre mese doldora de legume.
Lunea acestei saptamani mi-a surprins existenta umila, fudula si fabuloasa la piata. In timpul schimbarii banilor in produse dintr-o gradina ingrijita de la tara, urechea mi s-a ciulit, Roy Fox Lichtenstein parea sa constituie subiect de discutie la o rosie distanta.
Am inclinat capul si am ridicat pleoapa. Naluca a auzului, vedenie de cuvinte alaturate, incarcate de sens. Si asa m-am intrebat, exista oare o cultura a pietei de zarzavaturi?
Ce se intampla in spatele sortului unui taran, in mintea si sufletul lui? Cine mai iubeste pamantul? Mai iubeste taranul azi pamantul?
De atunci rumeg la metempsihoza, transmigratia sufletelor oamenilor. As vrea sa am o putere care sa-mi permita sa simt ce simt ceilati sau celalalte, plante, animale sau fiinte, as dori o intimitate lunga de 5 minute cu si in sufletul lor.
Astfel, cuvantul bogatie si-ar pierde literele, si-ar risipi intelesul, si-ar cheltui dreptul de infatuat al vocabularului.
Sufletul ar exploda de abundenta spirituala.