Gata! Am terminat ordinea și curățenia în casă. În tot acest timp, aspirator, mop, mașină de spălat, întins rufe m-am înarmat. Așa mă simt. Înarmată și gata de luptă.

Înainte de a trece la subiect, subiect ușor de ghicit în aceste zile, alegerile trecute și viitoare, vreau să vă povestesc ceva.

Ieri am închis ochii la harababura din casă. Obișnuiesc să fac asta lunea după ce copiii merg la școală. Ignor puful adunat prin colțurile camerelor, urmele de grăsime de pe uși, parchetul mătuit și mă afund pe canapea sau pe fotoliu să citesc, apoi să scriu. N-am reușit să parcurg multe pagini din Identitate de Fukuyama, firește, din cauza alegerilor. Am deschis laptopul să defulez. După ce l-am închis m-am ridicat să caut ceva de mâncare, iar conținutul frigiderului mi-a trasat programul. Am plecat la cumpărături. Pentru mine cumpărăturile înseamnă obligatoriu și o oprire la raionul de vinuri, cramele Corcova și Oprișor fiind preferatele mele. S-a întâmplat să-mi atragă atenția o etichetă cu imaginea unui cocoș. Am apucat sticla și am silabisit: Cas-te-lul Mi-mi. Nu mă întrebați de ce am silabisit. Uneori fac ceva doar de dragul de a fi interesantă pentru mine. Nu mă suport insipidă și plictisitoare. Am sucit sticla să citesc pe etichetă prezentare și s-a lăsat întunericul. Lumina s-a stins cu un zgomot straniu, de neidentificat. Grecul cu studii în Franța, asta apucasem să citesc pe etichetă, îmi trezise curiozitatea, dar prețul, până în 30 de lei m-a făcut să ezit. Am privit în jur. Kauflandul în semi-beznă în amiaza mare m-a intrigat. Să-l interpretez ca un eveniment prevestitor pentru bezna care va acapara România?!

N-am făcut-o. Am pus sticla la loc. Am așezat în coș o sticlă Corcova. Dar imaginea cocoșului mi-a rămas pe retină. M-am întors la raft. Am bâjbâit pe raft s-o găsesc. Angajații deja ne îndrumau spre casele de marcat.

Revenită acasă am scris o întrebare pe Facebook. Cum înțelegeți egalitatea? N-am primit nici un răspuns. Nici măcar cele câteva persoane care mereu au o reacție la postările mele nu au răspuns. Într-adevăr am pus o întrebare grea, deși pare de la sine înțeles. Cu toții suntem egali. Chiar suntem?

Și abia acum începe textul de azi. Cu ditamai introducere, o să vă aduc în atenție indecisul. Câți cunoașteți? Eu cunosc câțiva. Specific și subliniez că îi cunosc personal, nu-i știu din împrejurări sau social media. Acești indeciși nu votează deoarece au convingerea că viața lor nu se va schimba indiferent de cine va ieși în turul II la prezidențiale. Cum îi convingeți?

Eu îl votez pe Nicușor Dan. Nu votez persoana Nicușor Dan, ci ceea ce reprezintă. Așa deschid dialogul cu ei. În timp ce le ascult argumentele am în cap imaginea unui bătăuș de la școala unde am învățat. Chiar să nu fie nici o diferență între Dan și Simion pentru viețile cetățenilor? Chiar suntem egali cu toții? Nu când vine vorba despre abilități, aptitudini, capacități intelectuale. Cum să formulezi asta și să nu ofensezi pe nimeni?! Trăim ofensa din plin în aceste vremuri.

Acești indeciși trebuie provocați să iasă din amorțeala lor fatală pentru o țară întreagă. Cearta, insultele, discursurile despre istorie, datorie și responsabilitate nu ajută, nu conving, nu provoacă. Își aprind o țigară care reflectă mințile tale aprinse, fricile și disperările. Indecișii acționează exclusiv pentru interesul personal imediat al lor și al familiei lor. Copilul necesită meditații. Acoperișul casei are nevoie de reparații. Cardanul mașinii a găurit neprevăzut bugetul familiei.

Nu găsesc nimic de condamnat în aceste griji. Nu găsesc nimic de condamnat în general. Nici nu vreau s-o fac deoarece nu mă ajută și nu ne ajută ca țară. Înțeleg în mare parte dezgustul, apatia, disperarea indecișilor. De ceva vreme nu mai avem idealuri. Pentru ce să ne sacrificăm? Pentru cine? Am fost lăsați de izbește ca o turmă de oi supravegheată de un copil interesat de joacă și nu de rolul de paznic.

Asta nu înseamnă că lupta e pierdută. O să pierdem sau o să câștigăm în 18 mai. Până atunci vorbim, povestim, donăm cât o fi pentru campania lui Dan și o luăm de la capăt. E șansa noastră pentru un nou început în România!