Zilele astea îi urmăresc obsesiv pe Dan și Simion. Postez excesiv despre comportamentul agresiv al lui Simion. Îl susțin pe Dan declarativ. Votez Nicușor Dan. Am și donat de două ori până în prezent. Prima dată când am donat a fost dimineața de după întâlnirea dintre Trump și Zelenski. A fost momentul meu kafkian. Ce se întâmplă cu lumea? Nimic nu mai e la fel. A doua oară am donat în această săptămână.

Nu pot să schimb lumea din fotoliul meu confortabil, dar pot să lupt cu armele de care dispun, buget și educație.

Când eram la mama și tata acasă, interesele și plăcerile tatălui m-au scos timp îndelungat pe stadion. Galeria cu susținători de la echipa de fotbal Severnav mă fascina și mă înfricoșa. Ieșirile lor impulsive îmi pironeau privirea, dar mă alungau ca prezentă. Căutam să mă îndepărtez imediat de masa aceea arțăgoasă. Așa mi se întâmplă și cu Simion. Îl privesc, dar de la depărtare. Apropierea mă înfricoșează. Mai seamănă izbitor și cu un bătăuș de la școala unde am studiat.

În 1998 când am început eu liceul l-am văzut pentru prima dată pe bătăuș. Studia la altă școală, dar Pedagogicul atrăgea băieții pentru preponderența feminină. Multe clase numărau doi sau trei băieți. Eu am avut un singur băiat în clasă. Când ieșeam în pauze ne împingeam pe poarta neîncăpătoare pentru elevi și vizitatori. Într-una din aceste pauze, în fața mea pășea o fată mignonă, dar cu un fund de pepene. Bătăușul a făcut o remarcă despre pepene. Fata l-a beștelit, iar el, spontan și cu ochii ieșiți din cap i-a tras o palma. Cleștele cu care părul fetei stătea prins în vârful capului s-a rupt, pletele lungi s-au conformat gravitației, apoi i-au picat acoperindu-i șocul, durerea, roșeața și umilința. Același bătăuș a mai pălmuit și o colegă din clasa mea.

O persoană de genul acesta votează o parte din cetățenii României. Firește că mă sperie și mă înfricoșează. Să pui în fotoliul prezidențial un bărbat care strigă în parlament: Te agresez sexual, scroafo! și să-l scuzi pe motiv de nervi mi se pare inacceptabil.

Fukuyama a scris despre politica resentimentului și cred cu tărie că trăim din plin resentimentul pentru toate umilințele la care ne-au supus conducătorii țării. Toți am fost luați de proști, votanți ai lui Dan sau Simion. Toți am pierdut pe cineva drag în spitalele românești din cauza incompetenței cadrelor medicale și din cauza corupției din guvern. Toți am pierdut pe cineva drag pe drumurile României din cauza incompetenței poliției și corupției din guvern. Aș continua, dar curge ideea.

Toți am suferit din cauza clasei politice, dar. Există un DAR. Nu vă dați votul din răzbunare. Poporul, adică eu, votant Dan, și tu, votant Simion, o să sufere. Poporul o să sufere. Eu o să sufăr. Chiar și Simion o să sufere, doar că nu are capacități intelectuale să priceapă.

Cât este cu putință, liniștiti-vă. Uitați-vă la chipurile copiilor. Viitorul lor e în mâinile voastre.