Imi place enorm sa fac cadouri, si intotdeauna un asemenea gest se compune din exprimari, atentie si retinere. Uneori, nu daruiesc doar un obiect, ci ma daruiesc de-a dreptul pe mine. Anul acesta, intr-un amurg de ghiocei si alte flori farame ale inceputului de primavara, un bunic si-a celebrat inca un an din cele 8 decenii traite.
La figurat, m-am dat de trei ori peste cap ca Greuceanu pentru cadoul lui, la propriu, am dat cateva telefoane, mi-am indulcit glasul si am facut un drum la librarie. Am achizitionat cartea lui Coriolan Babeti, Atelierul de arte Timisoara si am fost foarte multumita de mine cand am putut sa ofer asa ceva.
In paginile acestei carti, un capitol ii este dedicat fratelui bunicului, pictorul Dure Diodor.
Doar ca surpriza mea s-a transformat in ceva foarte urat.
Dupa zeci de pagini de tirada emfatica, in cateva randuri, Coriolan Babeti a luat o atitudine potrivnica impotriva mostenitorilor lui Dure Diodor, numindu-i ingrati.
Coriolan Babeti mi-a distrus mie cadoul si a tulburat somnul bunicilor.
Am citit si eu ieri, cat se poate de atenta, capitolul dedicat lui Dure Diodor. Daca domnul Coriolan ar citi aceste randuri, ar trebui sa tina seama ca nu cunostintele mele de istoria artei ma indreptatesc sa mazgalesc aici cateva randuri despre lucrarea dumnealui, ci un instinct bazat pe afectiune ma indeamna sa-i bat usor obrazul pentru nedemnele cuvinte adresate mostenitorilor.
Sunt nepoata de pictor, nepoata lui Gheorghe Mosorescu, am crescut printre peisaje, pasteluri, portrete, laviuri, fara sa stiu ca se cheama asa. Stiu sa visez langa un tablou, recunosc finetea si calitatea. Am lasat ochiul sa-mi fie sedus si de tablourile lui Dure Diodor, si nu la un vernisaj, ci in camera mea, deasupra patului.
Daca dumnealui ma considera nedemna si neavizata, l-as ruga sa-mi faca hatarul de a veni sa ma cunoasca. Familia lui Dure Diodor, din care azi fac parte, se poate sa nu detina o memorie a constiintei valorii operelor, dar constiinta le musteste de simtul dreptatii si al corectitudinii.
Dupa moartea lui Bibi, caci eu doar asa stiam ca se cheama alintatul, talentatul si pictorul familiei, au fost onorate toate dorintele lui, s-au daruit lucrari si multe alte obiecte din atelierul lui, daca domnul Babeti nu a primit nici unul, inseamna ca Bibi nu a avut sa-i ofere nimic.
Dure Diodor sau Dieu d’or cum insusi Coriolan Babeti se joaca cu numele pictorului nu a avut costumul gata pregatit pentru temutul Coriolan si l-a lasat sa astepte nu o ora, ci pana in viata de apoi.
Coriolan Babeti asteptandu-l pe Dure Diodor.