Am primit in mail o oferta de colaborare. Una noua sub forma unei invitatii-concurs. Fara sa duc pana la sfarsit continutul mailului, am respins prompt ideea. La final, o urma de indoiala mi-a trimis un rest de gand.
Sa accept sau nu? Sa scriu sau sa nu scriu?
De-a lungul timpului am participat la foarte putine concursuri si am raspuns afirmativ la prea putine oferte de colaborare.
Nu am participat la concursuri, deoarece nu stiu sa pierd. Nu prea am castigat de obicei, iar esecul ma umplea de frustrare. Marturisesc ca de multe ori se intampla sa ma cred buna in manuirea cuvintelor, ia alteori sa-mi fie rusine tot de asta.
Hai sa dau vina pe zodie, caci sunt geamana. Cum in mintea mea sunt si zeu, si cersetor in ticluirea de povesti, am ramas voit intr-o umbra plina de lumina particulara. Uneori sunt chiar un licurici pe cinste.
De data asta accept sa scriu. Mi se cere sa povestesc despre nastere si alaptare.
Mi se pare amuzant felul cum s-a incercat magulirea persoanei mele.

Ti-am descoperit blogul http://ddunia.wordpress.com/ si am observat ca acorzi o mare atentie copilului tau, chiar si in blogosfera, tocmai din aceasta cauza am dori sa iti facem o invitatie.
Am inceput un proiect prin care am invitat bloggerii sa scrie despre experienta lor legata despre nastere, despre alaptare.

Nu stiu cata atentie i-am acordat eu Marei pe blog, de aceea tind sa cred intr-o frunzarire a blogului. Accept sa scriu tocmai din aceasta cauza, ca nu indeplinesc deloc functiile mamicii clasice.

Despre nastere (http://www.qbebe.ro/nasterea )
Am nascut in Timisoara, la maternitatea Odobescu. A fost o alegere personala, dupa o discutie cu doctorul care mi-a monitorizat intreaga sarcina. Timp de noua luni, am mers la privat, la clinica doctorului, cand a trebuit sa aleg, desi puteam sa merg sa nasc in Germania, am refuzat pe premisa ca majoritatea femeilor nasc in maternitati de stat din Romania. Subsidiar, idealista din mine a preferat sa nasca in tara ei.
La ultima vizita la clinica, inainte de a naste, doctorul mi-a prezentat avantajele si dezavantajele unei nasteri la stat si la privat.
La privat, numai de bine, aproape. Da, exista conditii, esti inconjurat de atentie, dar o nastere, chiar cu o sarcina dusa impecabil pana la capat, poate intampina diferite dificultati, iar privatul, din pacate, nu are suficient personal calificat. Plus, in cazul meu, la momentul respectiv doctorul era si directorul maternitatii, iar daca eu as fi intrat in travaliu in garda lui, deontologic si moral, nu ar fi putut sta langa mine.
Nici nu am clipit, atat doctorul, cat si omul aveau perfecta dreptate. Meritam aceeasi atentie ca oricare pacienta a dumnealui, dar abandonarea serviciului in favorea unei singure paciente nu si-a gasit loc in caracterul meu.
Am nascut la stat in conditii acceptabile. Cu bagaj de acasa, vata, tifon, anestezie, hainute pentru bebe. Am beneficiat de atentie si blandete de la moasa. Tot timpul travaliului mi-a zis pe nume si mi-a vorbit bland. Sora mea a stat tot timpul langa mine. Fata mi-a fost pusa pe piept dupa ce am nascut, iar doctorul a asteptat mai bine de 30 de minute sa expulzez placenta, cum nu s-a intamplat, mi-a fost indepartata manual.
A doua zi la 7 dimineata, a fost la patul meu impreuna cu studentii. A glumit, mi-a batut pulpa si m-a felicitat pentru fetita, el fiind un fel de tata al ei.
In salonul unde am stat, am beneficiat de dus si patut pentru copil, puteai sa tii copilul cu tine cat doreai, desi asistentele ne sfatuiau sa ne odihnim.
Da, am bagat in buzunarele asistentelor, dar si cine nu baga era tratat la fel, diferenta era de ton, fata mea era printesa, iar eu o frumoasa.
O asistenta care m-a enervat, m-a impresionat apoi cand, o pacienta spargandu-i termometrul, aproape a lacrimat. Era termometrul ei de acasa.
Experienta nasterii mele se bazeaza pe o incredere totala in doctorul meu. M-am simtit in siguranta 9 luni, la cabinetul lui, m-am simtit in siguranta 5 zile in spital.
Maternitatii de stat i se pot imputa multe, dar eu ma fac ca inteleg, pacienti si cadre medicale, toti suntem victimele unui sistem mazgos si dezechilibrat.
Asta este povestea nasterii, succint prezentata.

Acum putin si despre alaptare. (http://www.qbebe.ro/nasterea/maternitati)
Am alaptat imediat cum am putut, adica a doua zi, eu nascand seara. Am pus fata la piept, desi laptele mi-a venit abia a patra zi, in fiecare zi, de cate ori se trezea. Mara mea a dormit mult dupa nastere, drumul de la intrauterin la lumea de afara epuizand-o.
Am primit sfaturi si asistenta la alaptat, am facut totusi rani. Norocul meu a stat in Mara, un bebelus de 3kg 700 care a stiut sa traga din san. Durerea era doar pana apuca cum trebuie sanul. Mi-a placut sa alaptez, e un sentiment coplesitor de prea multa iubire nascuta instant. Si am iubit-o de la prima vedere, chiar daca incetosata de la plans. Cand o puneam la san, o priveam incredibil de curioasa, ma miram cum a putut sa sada ea in mine, desi am fost o gazda mare la stat, am ajuns la spital cu 70 de kilograme, 23 pe plus.
Ii vorbeam in gand si ii ceream iertare pentru mama copil pe care o are, dar o asiguram de iubire. Ea continua sa traga de san si sa ma atinga inconstient cu manuta. Am alaptat 6 luni.
Azi am o fetita de un an si sase luni, la o a doua sarcina, nu stiu daca o sa fac aceleasi alegeri, dar pentru ce a fost, am ales bine si mai ales just.

Pentru Qbebe.ro.