As vrea sa pot dispune de propriul meu talmaci de vise. Existenta mea onirica numara simtiri redutabile. Dimineata, printre cearsafuri, in oglinda, sarutandu-ma cu Leto, ma gasesc plina de intrebari.
Meditatia asta, a subconstientului, imi infatiseaza fie situatii, fie persoane, la fel ca tie sau lui, cu diferenta ca impactul produs asupra mea imi ingheata mainile, imi amorteste gandirea.
Dupa o noapte intesata de vise, acum ceva vreme, intalnindu-ma cu persoana care imi tulburase somnul, m-am retras usor, ca o broasca testoasa, in interior. Mi-am lasat ochii sa urmareasca firul discutiei, corpul continua sa fie prezent, cu degetele mai urmam un ritm haotic, dar mintile erau duse, atat de duse, ca faptura mea sociala era cuminte.
Empatia mea incepe si se termina cu sora mea.
Ieri am descris indispozitia. Am mers la dentist si am prins o stire despre numarul crescut de someri de la noi. Eu planuiesc sa plec la Bucuresti saptamana viitoare. Ma perpelesc singura. Sunt plina de contraziceri. Ma mahnesc nenorocirile, dar capriciile imi dau ghes spre placeri.
Si tot ieri, ca faptura sociala, am fost cuminte. Prietena mea, actrita, mi-a subliniat asta. Am prieteni, pictor, fotograf, sculptor, muzician, iar pictor etc. Propriul areopag, cu intalniri saptamanale la Segafredo din centrul Timisoarei.
Si ochii erau ieri la fel de linistiti. Mi-a lipsit dracusorul, nejdia. Am incercat sa ma explic, caraghioasa incercarea, am renuntat, punand la randul meu intrebari.
In drum spre casa aseara, am intalnit un caine in trei picioare, la un semafor, masina vecina transporta o familie, patru copii in spate, fete toate, cu basmaluta fiecare, in fata, mama, cu batic, tatal cu barba. Am strambat din nas religios. Ajunsa acasa, imediat ce am pus capul pe perna, Hypnos mi-a cerut imediat socoteala.