Cele câteva rânduri

Nu eram chiar sigură dacă o să public azi cele câteva rânduri primite de la o cititoare, dar ieri am primit, după publicarea textului, câteva reacții interesante la cele câteva rânduri pe care le-am scris eu ca introducere.
Plural, reacții. Nu a fost un caz izolat, ci mai multe persoane au avut ceva de comentat în privat.
Îmi dau seama că afirmația mea despre strălucirea minții a smuls zâmbete, zâmbete sincere, ironice, mai puțin ironice.
Îmi dau seama ce îmbinare reușită de cuvinte.
Știu, nu îmi dau seama, că afirmația ține mai mult de o atitudine decât de încredere, dar muncesc la asta. Muncesc să devină încredere nu atitudine.
Și mai știu că siguranța de sine zăpăcește oamenii, se depășește cumva zona de confort a omului resemnat, iar depășirea limitei de supunere a omului se pedepsește conform legii neînțelese care te trezește din vis înainte să te săruți.
O afirmație pe care nu o pot face este că port atâta încredere în mine. Fals. Port cu încredere măști, dar nu încredere, cu o completare, m-am săturat. Vreau să rămân în vis până mă sărut. Asta e o glumă, nu ține de mine, mi-aș dori eu, aș avea ceva bărbați de sărutat, și aș începe cu Marius Manole, apoi cu Ryan Gosling.
Ceea ce vreau, și stă în puterea mea, stă într-o consolidare a încrederii prin permisiunea de a-mi accepta deopotrivă defectele și calitățile. Excelez la defecte și intenționez să înclin balanța, să excelez în calități și să corectez lipsurile prin detașare.
Un bun ajutor aici se dovedesc a fi vorbele frumoase, ca ale cititoarei de ieri.
Cuvintele frumoase:

…se întoarce Dunia. Și bine faci revenind, Dunia, cred că tuturor ne e dor de tine, de lecturile și de gândurile tale. De la o cititoare fidela, care totuși absentează perioade variabile de timp, recuperând apoi cum poate ceea ce a ratat.

E o bucurie și un privilegiu (sincer!) sa postez ceva pe un blog ca al dvs.

Punct.

4 Comments
  • drstoica
    iulie 31, 2013

    Dar realizezi ce rezultă de-aici, nu? Că nu excelezi nicidecum la defecte; e doar părerea ta despre tine. 🙂
    De ce, în general, ceilalți au despre noi păreri mai bune decât avem noi înșine? A, da, încrederea… 🙂

  • zElle
    iulie 31, 2013

    Te citesc de ceva vreme si-mi place f. mult cum scrii.Pt mine. esti ”une ecrivaine”, nu ”blogarrita”

    ”Ceea ce vreau, și stă în puterea mea, stă într-o consolidare a încrederii prin permisiunea de a-mi accepta deopotrivă defectele și calitățile. Excelez la defecte și intenționez să înclin balanța, să excelez în calități și să corectez lipsurile prin detașare.”

    Asta e o stretegie inspirata dar ca multi altii, te-as contrazice si chiar te-as trage de urechi ”ea chiar crede ca exceleaza la defecte, ea care scrie asa, ea ca exploreaza viata, ea care inspira lumea?! insa pt. ca la sf. zilei e intre tine si perceptia ta despre tine si pt. ca e vorba de munca cu tine insati, nu-ti zic…decat ca sunt unii care ar renunta la defectele lor pt. unele asemanatoare cu ale tale…

  • dunia
    iulie 31, 2013

    @drstoica

    Încrederea, da. Și părerea asta despre mine trebuie desfăcută, căci are de la bază, iar baza e copilăria, multe idei vârâte în cap.
    Eu nu sunt modestă, eu pur și simplu am crescut rușinându-mă de propriul fel de a fi. Sunt fiica unei mame care a educat după se cuvine, mulțumește-te cu ce ai, întoarce și celălalt obraz, fii umilă.

    @zElle

    Ți-am scris un răspuns, am șters. Să-ți mulțumesc? Este prea fad.
    Îți mărturisesc însă că mi-ai făcut ziua nespus de frumoasă.

    • zElle
      iulie 31, 2013

      stii ce e minunat in toate astea, ca atunci cand o sa te dezveti de tot ce ti s-a impus si nu ti s-a potrivit, o sa faci(cel putin) 3 oameni fericiti, pe tine, ca te-ai eliberat, pe mama ta ca ai imblanzit fricile care au incoltit’o pe ea, si pe copilul tau, pt. ca ii oferi fiinta ta completa, impacata cu ea insasi.

      nu-i nevoie de multumiri;spor si inspiratie;))

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
26 − 21 =