Să râdem înainte de toate
Dunia
flori de camp, curcubee, oameni si carti
Buy me a coffee
Ambasador pentru
Preferința vestimentară a blogului, Atelier Bobar
Partener mieros/sănătos al blogului
Partener prețios al blogului
Acum citesc…
Să râdem înainte de toate
septembrie 3, 2009
Si are loc în încaperea galeriei „constructia aceea semeata” si reprezentativa care trece dincolo de tavan al proiectului domnisorului Oncu? Ii doresc artistului ca proiectul sa-i fie privit fara ochelari, sa nu-si pagubeasca din prea multa trufie descendentii si sa fie la fel ca Biserica în sufletele românilor, eventual cu unele reformulari, (daca) va fi cazul…
septembrie 3, 2009
…scuze, „a proiectului…”.
septembrie 3, 2009
@Dan
Hm… Intelegerea inceteaza acolo unde nu mai folosim aceeasi imagine pentru un concept oarecare, dar nu este greu sa ne acceptam totusi ideile, nu crezi?
septembrie 3, 2009
Pe 27 aprilie eu spuneam ca domnisorul Oncu ar trebui sa ne mai explice. A trecut destul timp si tot nu „diger” lucrarea. Un anumit simbol „ma întristeaza”. Nu orice imagine poate reprezenta orice concept. Ideile ni le acceptam, cu toate ca eu nu mi le pun pe pereti, dovada ca el le are pe aceleasi în continuare. Dar asta nu înseamna ca trebuie sa fiu si de aocrd cu ele, am mai spus-o. Tu esti mai toleranta, e normal.
septembrie 3, 2009
@Dan
Imaginea aceea continua sa ma intristeze, dar ai dreptate, sunt toleranta si subiectiva. Eu tin mult la domnisorul Oncu! 🙂
septembrie 4, 2009
Esti mai toleranta ACUM si asa si trebuie. Câteodata sa fii obiectiv nu aduce nimic bun decât critici si teribilisme.