Intenționam să scriu un mesaj scurt pe un grup al bloggerilor din Timișoara. Să anunț sec, cu o ușoară încrâncenare însă, un curs de la Universitate susținut de Gabriela Glăvan. Cum citiți deja introducerea de pe blog, e clar că m-am răzgândit. Spălam neîndurătoare o linguriță rămasă în chiuvetă de aseară. Ciocolata se întărise și m-a reținut mai mult în picioare în spațiul atât de bine cunoscut femeii. Frecând cu fermitate, mintea mi-a servit o altă abordare. Să transform anunțul în articol. Să profit de prilej și să reamintesc de modelele alese în viață.

Pe cine admirăm? Pe cine admirați?

Adevărul este că eu o admir pe Gabriela Glăvan. Mărturisesc aici cum i-am zis și ei printre mătăsuri la depozitul de materiale. Glăvane, nu e vorba că mi-e drag de tine, mi-e dragă multă lume, la tine mă uit cu admirație și respect!

Mi-a câștigat respectul în urmă cu mulți ani. Aleg o reprezentare de doamnă cu ifose și nu specific anii. Rămân dreaptă de spate și în atitudine și vă subliniez că e vorba despre altceva. Doamna Glăvan este un profesor cu vocație, un profesor care dă. Mie continuă să-mi dea. La depozit, e singurul loc unde o pot scoate din casă, printre mătăsuri, cașmir, stofe și bumbac, discutăm despre Kafka, amoruri, Freud, copii, Borges, bijuterii, pantofi, educație etc! Uimim oamenii care se apropie pentru materiale și primesc gratuit perorări despre foame, artiști, Auschwitz, Louboutin acompaniate de râsete isterice. Recunosc, ieșirile astea le-am perfecționat în imaginar. Am creat o lumea a mea și a ei, și o păzesc strașnic. Nu vreau să intervină nimeni și nimic să o modifice. Minute întregi și uneori ore, mintea mea se hrănește. Cineva îi dă. Eu primesc cu sete, cu poftă, cu gratitudine. Glăvan continuă să-mi provoace creierul. Femeile dedicate în totalitate copilului și bărbatului nu reprezintă întocmai nevoia mea.

Mi-e necesar să am jur persoane care-și doresc mai mult. Să dea, și să primească. De exemplu azi am primit de citit o poveste de la Borges. Mă bucur să trec prin lume citită, educată, elegantă, rafinată, distractivă. Mă sperie de moarte să trec prin lume cu preocupări exclusiv despre condițiile de viață. Mi-ar fi dor de moarte atunci. Ultima replică s-ar putea să fie o influență shakesperiană.

Vineri, 28 seprembrie, în A12, de la 9:40, Gabriela Glăvan va ține un curs despre Infernul lui Dante. Va onora un scriitor inclusiv vestimentar. La catedră, un profesor cu vocație va prilejui studenților o experiență literară cutremurătoare. Avem asemenea profesori. Spun asta cu gândul ascuns că mă citesc și părinți grăbiți să-și mute odraslele în alte țări, în Germania unde se învață carte, departe de sistemul românesc infect.

În sistemul românesc infect i-am avut profesori pe Adriana Babeți, pe Ilie Gyurcsik, pe Cornel Ungureanu, pe Daniel Vighi, pe Dumitru Tucan, pe Gabriela Glăvan. Dacă îi numărați, sunt mulți. Mulți profesori își fac treaba la catedră. Mulți nu și-o fac. La fel și de partea cealaltă. Mulți copii au disponibilitate să primească. Mulți copii nu au. Dragi părinți, ce trimiteți pe băncile facultății?

O admir pe Gabriela Glăvan. E un profesor care dă. Vă invit și vă provoc s-o ascultați vineri. E vinerea mare la Universitate. Merg acolo să bag în cap. Nu am încetat și am terminat facultatea de 12 ani. Nu intenționez să mă opresc. Și de asta articolele mele sunt uneori extraordinare. Am modele, bag în cap, ascult, prezint disponibilitate.

Ne vedem vineri!

Foto: Simona Nutu