Luna viitoare o să împlinesc 36 de ani. Uneori, când dispoziția înclină spre tristețe, mă asemui unui personaj feminin din Suskind care așteptă să moară. Trecută de 30 de ani, femeia rămâne datoare cu moartea. Alteori, dublul, celălalt eu, străinul, inconștientul, numiți-l cum vă este voia, demonstrează însemnătatea femeii mature. Firește, nimeni nu a cerut dovezi sau exemple concrete despre importanța de a fi trecută de 30 de ani!
Femeile însă nu se mai opresc din a se lăuda singure. Eu una le înțeleg. Fac parte din această categorie, îngroș numărul. Elogiul vârstei își are cauza în experiența acumulată. Eliberate de mitul nemuritorului, prezent excesiv începând cu adolescența, femeile de 30 de ani lucrează cu perspective. Ce am eu de câștigat? Asta se întreabă femeile.
Câștigul meu după 30 de ani a fost știința. Am reușit, prin îndoială prima dată, apoi prin asumare, să renunț la convingerile luate de-a gata din familie. Crescută să-mi fie rușine și să-mi respect părinții pentru că m-au făcut, fără nici o altă explicație despre reprezentările lumii, am ajuns greu să fiu. Prea puțini părinți își învață copiii să fie, doar să fie!
Am descoperit de una singură importanța credinței în Dumnezeu. Nu vă grăbiți să vă bucurați. Freud rămâne zeul meu, știința e singura în fața căreia îngenunchez.
Circumstanțele vieții m-au trimis la biserică. Cu treaba cuiva. Preotul a vorbit despre dreptul copilului la religie. De acord cu părintele, copiilor le este necesară fantezia în primii ani de viață. Așa fac față unei realități necunoscute. În același timp, un dialog despre o sarcină între doi viitori părinți mi-a demonstrat nevoia absolută a omului de Dumnezeu. Ea a dorit copilul. El a subliniat instabilitatea financiară. Ea a început să pledeze. Argumente pro. El a rămas pe poziții. Ea s-a înfuriat și a sfârșit patetic: Dacă aș fi fost credincioasă, nu aș fi stat în fața ta să te înduplec, te-aș fi anunțat că a fost voia Domnului. Dar nu sunt, subliniez că a avea un copil este un privilegiu.
Religia e importantă pentru om. Omul este incapabil să-și asume fapte și acțiuni. Atâta timp cât există tata, fetița se simte protejată. Atâta timp cât există Tatăl, umanitatea își justifică caracterul abject. Mara mea își dorește să audă cuvintele când mă supăr pe ea. Mă ierți, mama, mă ierți?! Nu-i refuz niciodată iertarea. Este inadmisibil să-i refuzi copilului iertarea. La fel cum biserica nu refuză păcătoșilor iertarea. E inadmisibil. Mamele și bisericile mai greșesc. E omenesc. Totul e omenesc în lumea asta.
Dumnezeu este un substitut de tată. Freud.
Oamenii sunt niște copii mari.
Eu sunt.
Foto: Zenobia Lazarovici
mai 22, 2019
ai descoperit credintza sau spiritualitatea?
(am o parere mai ciudata legata de granitza dintre astea 2 concepte, imi place sa urmaresc dezbaterile pe tema asta)
mai 22, 2019
Oamenii au nevoie de Dumnezeu pentru că sunt lași. Eu nu cred. Eu cred în Știință, în Freud, în bunul simț. Religia mă dezgustă în cea mai mare parte. Biserica o ignor.
Urmărești subiectul deoarece vrei să crezi. Până la urmă o să alegi o tabără sau alta. Nu are importanță care. Orice ne face să suportăm viața e necesar.
mai 23, 2019
Religia e un concept prin care oamenii au fost manipulați de-a lungul istoriei – și înțeleg de ce te dezgustă – , în schimb spiritualitatea e altceva, iar ca să-mi susțin ideea, ți s-a întipărit ideea că spiritualitate = religie. De fapt spiritualitatea ne face să evoluăm ca oameni și fără ea am fi niște roboți, chiar mai ușor de programat – adică direct prin cod, fără a mai crea un context, o ideologie etc.
Observ că lumea percepția lumii despre „știință” nu prea are legătură cu realitatea. Oamenii văd știința ca o mașinărie la care se adaugă tot timpul oameni și rotițe și care duce mai departe un progres tehnologic, uneori mai ușor, alteori mai greu – să mă contrazici dacă nu am înțeles eu bine. Ori știința înseamnă de fapt cercetarea la nivel global, influențată de interese, cenzurată, secretizată și… manipulată, ca apoi să fie vopsită frumos și prezentată oamenilor prin documentare. Nu zic că ceea ce vezi în documentare e greșit sau inventat, doar că sunt lucruri scoase din context și atât. Știința înseamnă publicațiile științifice, lucrările care ajung sau nu ajung să fie publicate, înseamnă experimentele reușite sau nu (unele secrete, altele nu). Acolo nu are foarte multă lume acces pentru că abonamentele sunt foarte scumpe.
Cât despre legătura cu spiritualitatea, toate marile minți au căutat-o și doar atunci au putut contura teoriile pe care le-au dat cercetării.
mai 23, 2019
Dam,
Evoluția ține de putința de sublimare. Așa cum am descoperit la Freud. Nu confund religia cu spiritualitatea, caut să evit confuzia și să nu dau explicații de ce caut spiritualitatea și nu religia.
Nu vreau să demonstrez nimic nimănui dacă nu am dispoziție. Știința ține de dovezi, asta mă interesează și nu multiplele ei accepțiuni în percepția oamenilor. Renunță și tu la tonul ăsta de profesor scorțos. Trimiți oamenii în apărare sau îi determini să atace.
Marile minți au fost minți tulburate, nu ne putem neapărat ghida după. 🙂
mai 24, 2019
M-a înrăit școala și cercetarea și m-au plictisit adresele către instituțiile statului, așa că m-am scorțoșit – suportă-mă și tu.
Nu mai judec oamenii după spiritul boem, dar nu-mi mai place manipularea asta și înrăirea unora împotriva altora, dar din păcate e responsabilitatea individului să iasă din asta și e declarat vinovat atunci când nu reușește. Toți suntem tulburați la un moment dat în viață, dar asta nu înseamnă că nu putem învăța lucruri unii de la alții.
PS: Să atace cine vrea, dar să nu arunce cu advertoriale că e împotriva convenției de la Geneva.