Mie îmi place să mă plătesc pe mine

De dimineață m-am trezit cu poftă de scris. Mi-am făcut și un plan între gângurelile lui Mateiu și plecarea Marei la școală. O să se întâmple așa. Nu s-a întâmplat așa. Nu pentru că un nou născut te solicită, ci pentru că m-am pierdut în admirație. A adormit ușor. Eu nu m-am așezat la scris. M-am așezat cât mai confortabil ca să-l privesc. O mutră fără trăsături. Nu mă regăsesc pe mine. Nu-l regăsesc pe tatăl lui. Cu toate astea, nu mă satur privindu-l.

Cu Mara am terminat de citit Școala banilor bine-crescuți. Voiam să vă povestesc despre o schemă de acolo și să o leg de oferta de pe cărturesti.ro. Cu ajutorul unei povești, poveștile susțin și desăvârșesc învățarea, autorea prezintă copiilor o schemă pentru buget pe culori. Propune verde pentru economii, roșu pentru cheltuieli obligatorii și galben pentru cheltuieli pentru răsfăț. Sugerează să iei din când în când din galben și să muți în verde. În felul acesta te plătești pe tine. Orice ținut se dezvoltă din taxe. Tu ești o lume. Meriți ca această lume să rămână sigură și luminoasă. Mereu. Zice autoarea Cristina Andone.

Mie îmi place să mă plătesc pe mine, îmi place să mă răsfăț. Schema m-a cucerit în primul rând pentru mine, apoi pentru a o îndruma pe Mara. M-am așezat târziu la scris. Ochii deja mi s-au micșorat. M-aș trage lângă bebe ca să dorm și eu. Nu. O să scriu. Am scris acest text. Înainte de, am trecut de primul pocinog ca mamă de nou născut. I-am curățat limba. Era încărcată. Probabil am scăpat mai multă glicerină boraxată. Mateiu s-a înecat. Poc-poc pe spate. Am rămas calmă, deși nu o să vă notez ce gânduri de femeie nebună am. Îl păzesc și reiau în minte scena din romanul lui Aitmatov cu lupoaica Akbara înnebunită din cauza oamenilor care i-au furat puii. Oh, ce rânduri, ce trăiri a putut Aitmatov să provoace în mine! Am senzația că am trecut barierele imaginarului. Citeam și vizualizam cum Akbara a furat puiul de om. Datorită emoțiilor provocate, uneori cred că am asistat asemenea unui martor mut la o scenă de necrezut. Eu am acceptat-o ca posibilă. Cred că o mamă, animal sau om, poate să-și iasă din minți dacă cineva atentează la viața puiului ei.

Aveți răbdare cu mine. Mă aflu în lăuzie. Încă nu funcționez rațional. O să mă opresc. V-aș întreba: Interesează pe cineva să scriu despre odiseea nașterii într-un spital de stat?!

Notă: Pe carturesti.ro aveți o ofertă pentru dame. În perioada 3-11 martie, în limita stocului disponibil, găsiți o selecție generoasă de cadouri cu până la 50% reducere care pot fi livrate direct la ușa destinarei.

V-am spus cât îmi plac cadourile de la Cărturești?!

1 Comment
  • Odetta
    martie 5, 2021

    Felicitari! Sa va traiasca puii, pruncii sanatosi si fericiti!
    Eu chiar imi doresc sa scrii mult! Mai ales acum, emotional, cum zici tu! Subiectele alese de tine sunt interesante oricum.
    Cu mare, mare drag, Odetta

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
26 + 1 =