Mii de becuri in spatele ferestrelor, lumina pe strada, in hol. Apartamentul nostru e plin de intuneric. Bucurestiul vuieste, iar intr-un bloc din Unirii, intr-un apartament. o lumanare palpaie. Stinghera.
4 fete cochete stau la lumina lumanarii.
Suntem mici, eu, tu si el… in negura, in necuvant, intr-o realitate pierduta in poveste. Asta seara condeiul ne schiteaza, personaje feminine ale unui autor aievea. Poftesc sa ma povesteasca cineva…
Să râdem înainte de toate
Dunia
flori de camp, curcubee, oameni si carti
Buy me a coffee
Ambasador pentru
Preferința vestimentară a blogului, Atelier Bobar
Partener mieros/sănătos al blogului
Partener prețios al blogului
Acum citesc…
noiembrie 26, 2009
Ceva, ceva înteleg. Gaudeamus, Bucuresti, lumini, galagie, sirene, politie, campanie, reclame, popor. Dar mai departe sunt si eu în întuneric, ce faceti voi la lumânare, spiritism?
Si daca e cineva care te cunoaste bine, sau mai rau, care nu te cunoaste deloc?
noiembrie 26, 2009
@Dan
Intunericul a venit sub forma unei defectiuni a Electricii. 🙂
Sa ma cunoasca sau sa nu ma cunoasca cineva e asijderea unei panglici Moebius, aceeasi realitatea ma poate bucura sau intrista. Poftesc uneori sa fiu creatia unui condei, sa-mi piara carnea!
noiembrie 26, 2009
Lasa buleftrica Duduca! Cordica aceea despre care ti-a vorbit odata demult Maria Barbu se cheama „Banda lui Moebius”. Ai încercat vreodata s-o faci tu, dintr-o coala de hârtie, sa vezi ce banala este? Esti deja creatia unui toc si a unei calimari, restul sunt retusuri!
noiembrie 26, 2009
@Dan
Aceeasi banda, nu am incercat s-o fac, nu am dexteritate.
Daca deja sunt „creatia unui toc si a unei calimari” ramane sa ma conving si singura in dimineti pompoase.
noiembrie 27, 2009
Ca sa lipesti o hârtie trebuie hârtie si … lipici, exact. Deci tai o fâsie de vreo 2 cm pe lung dintr-o coala A4, o rasucesti o data si-i lipesti capetele. Adica invers, vorba mea. Pe urma mergi cu un pix pornind de la lipitura si toooot tragi linia pâna ajungi iar la lipitura. Surpriza! Esti pe „partea cealalta” si totusi n-ai ridicat pixul de pe hârtie. Asta este o suprafata „cu o singura fata”. Ca sa fie si mai simplu, e definita astfel:
f (s, t) = ((1-s*sin(t/2))cost, (1-s*sin(t/2))sint, s*cos(t/2))
(m-am uitat si eu într-o carte, nici chiar asa!)