Mi-aș îmbunătăți considerabil viața dacă aș trimite la dracu tendința de victimizare

Au trecut trei săptămâni de la marea dezumflare. Azi m-am așezat pe canapea să scriu. Un scenariu cu care v-am obișnuit. Motan doarme în dreapta mea. Vecinul și-a reluat activitatea de dimineață. Filmele porno îi agită hormonii fericirii. Mateiu scoate niște sunete tânguitoare în stânga mea.

Citesc puțin. Orice citesc, e dublat de Cartea bebelușului. Am uitat ce înseamnă să fii mama unui nou-născut. Tânjesc după povești colosale, tainice, enigmatice ca-n Inima întunericului de Conrad. Sufăr de dor de ducă. Mi-e dor de plimbări pe străduțe, de mare, de cafea și de un pahar de vin. In imaginar am plănuit deja o vacanță în Croația. La toamnă mi-ar plăcea să mă pierd pe străduțele din Croația.

Intre timp o să învăț să-mi gestionez stările proaste care izbucnesc de nicăieri. Puteți să-l localizați pe nicăieri în zilele de pandemie, în durerea de perineu, în tendința de victimizare cu care lupt de ani de zile. Postura mea de victimă a găsit sol fertil în felul plângăcios de a fi. Plâng de orice, de nervi, de ciudă, de supărare, de bucurie. Eu plâng. Ieri am plâns pentru că m-am săturat de lipsa de confort. Când mă așez procedez ca o mâță. Îmi caut locul. Mă așez. Mă ridic. Privesc. Măsor cu privirea. Stau. Nu stau bine. Mă ridic. O iau de la capăt. Plâng.

Mi-aș îmbunătăți considerabil viața dacă aș trimite la dracu tendința de victimizare. Dacă aș acționa imediat. In schimb o lălăi. Știu ce am de făcut. Amân. Un sentiment moale și greu mă ține pe loc. Am de trimis niște tricouri înapoi la fabrică pentru a fi modificate. Am amânat. Și acesta este doar un exemplu. Cel mai mic disconfort îmi modifică atitudinea. În șase ani de zile de când am Tricoul Inteligent nu am ajuns să dețin un tipar care să întrunească toate calitățile cerute. Port discuții și de fiecare dată doamnele croitorese mă scot vinovată. Eu nu știu exact ce să cer. Când nu am chef să mă scoată cineva vinovată, atunci amân. Amânarea nu lucrează însă în favoarea mea.

Este gata sacoul pentru viitoarea colecție a Tricoului. N-am ales personalitatea celebrată. O să aleg o doamnă, asta e sigur. Ceva din Nesupusele, o să mă sfătuiesc cu Mara. Vă las acum. O să profit de somnul lui Mateiu și o să mă spăl pe cap.

Foto: Bogdan Mosorescu

2 Comments
  • o femeie
    martie 19, 2021

    felicitari pt bebe, sa fiti sanatosi si voiosi, sa dormiti bine si sa radeti din plin toti 3 !

    Despre victimizare si introspectie, sa iti pove’ una de om pierdut in traducerea dintre 3 limbi. Am remarcat ca de cate ori fac shift-ul catre acshentul moldovenesc incepe victimizarea. La fel, cand imi pierd cumpanul vorbesc cu acshent moldovenesc. Acshent pierdut dupa primul an in bucuresti (urmat de 10 ani acolo, 10 ani dincolo). Abia acum, la o varsta respectabila am constientizat ca aceste comportamente le port inconstient in mine din copilaria moldoveneasca: furie, victima,sentimente de nedreptatire.

    • Dunia
      martie 19, 2021

      Mulțumesc. 🙂 Momentan dormim, suntem în perioada de grație, papa și somn.
      Copilăria mereu ne dă de furcă. 🙂 Eu n-am renunțat la grai, chiar dacă trăiesc de aproape 20 de ani la Timișoara. Probabil aș fi reacționat similar cu tine dacă m-aș fi mutat în altă țară. Limba, graiul, accentul fac parte din noi. 🙂

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
24 − 22 =