Add pe facebook

De 26 ian., 2012 5 No tags

O sistolă violentă o aduse puţin de spate pe tânără. Se speriase de vocea lui Nae, atât de mult putuse să se îndepărteze cu mintea de el şi existenta minutului ăstuia.
– Te rog să mă scuzi, eram pe câmpie cu minţile.
– La ce anume te gândeai?
– Asta este una din cele mai grele întrebări. Petra începu să râdă lăsându-şi capul pe spate. Râdea eliberându-se de nebunia viselor şi se ancora bine în blânda şi mulţumitoarea ei viaţa. Mă gândeam la limite, tu ce părere ai de limite?
Nae luă ultima îmbucătură de prăjitură şi împinse farfurioara mai spre interiorul mesei. Eliberând spaţiul braţelor, facea loc provocării ce-i fusese aruncată.
Petra întodeauna apela la ce părere ai tu? sau ce crezi tu?
Ajunsese să o suspecteze că face asta numai ca să-l pedepsească. Ştia foarte bine că el avea păreri legate doar de bani şi familie, în rest nu-l interesa nimic.
– Dacă o să-ţi servesc acum ce părere am eu, o să te faci toată foc şi pară, o să mă insulţi şi o să faci bot.
– Dar nu te-ai mai săturat de atâta durere în al membru?
– Membru? De data asta Nae izbucni în hohote. Faţa lui, puţin rotunjoară de la câteva kilograme în plus, lucea de sănătate. Ochii, acum oblici, o priveau de sub o dungă neagră de gene presate.
Era atât de frumos.
– Nae?
Tânărul se opri din râs şi se întoarse să descopere persoana care îi luase tot soarele.
O domnişoară până în 20 de ani, într-o salopetă de blugi, tricou alb şi şlapi, îi zâmbea de sub o pereche de ochelari mari şi negri. Cauta repede în memorie numele celei din stânga sa, dar golul îi dadu un aer de viţel rătăcit.
– Îmi pare rau, eu…
– Sunt Bia, ma rog, Bianca, ti-am dat add saptămâna trecută pe facebook.
– Ei, da, Bianca, ea este soţia mea, Petra, Petra, Bianca.
Petra îi strânse mâna înclinandu-şi uşor capul. Fâstâceala fetei era vizibilă, iar ea savura momentul insistând cu muţenia.
– Ai putea să-ţi dai jos ochelarii, nu-ţi văd ochii.
Bia Bianca îşi lăsă ochelarii jos cu un gest deconcertat. Ochii albastri, accesorizaţi cu lungi gene încărcate de rimel, îi aruncară Petrei o privire rugătoare, ca imediat cristalul simetric al feţei ei, să o fixeze sfidător.
– Încântată de cunoştinţă. Apoi se întoarse spre Nae, lăsând-o pe Petra să-i admire şezutul.
– Te las atunci, eram în drum spre ştrand. Ceau!
Preţ de câteva secunde, tânărul cuplu nu schiţă nici o mişcare. Un echilibru al forţelor se desfăşura într-o secundă seculara, iar apoi, în acelaşi timp, Nae si Petra izbucniră în râs.

Cand scriu, cel mai mult ma intereseaza ideea, apoi apreciez calitatea prezentarii ei. In fraza ma straduiesc sa fiu ordonata. Ma intrebam acum, punand acest fragment pe blog, cat de mult pierde ideea si cat se ieftineste calitatea daca amintesc de facebook in viitoarea mea carte.
M-ar incanta cateva pareri, sincere as prefera, accept si pernicioase, le resping insa pe cele necuviincioase.

5 Comments
  • MeetTheSun
    ianuarie 26, 2012

    Trebuie sa spun ca de atras atentia, o face. Poate si pentru ca ai anuntat din titlu si curios, cititorul vrea sa gaseasca legatura cu titlul – eu cel putin asa fac la toate cartile pe care le citesc si daca e ceva ce ma pune pe ganduri la final, e tocmai legatura dintre impresia lasata de carte si titlul ei.

    Banuiesc ca nu se va numi asa cartea, dar chiar si la un articol ramane valabila faza cu titlul. Acum, daca e sa privesc lucrurile in context, probabil ca facebook nu va suprinde caci pentru o actiune din zilele noastre vor fi prezente tot felul de elemente si tehnologii la moda.
    Pentru credibilitate si realism chiar si facebook-ul isi are locul sau.
    Pentru o mai buna raportare la axa timpului, isi are sigur locul.

  • melciu
    ianuarie 26, 2012

    stiu ca nu asta astepti, dar eu abia astept sa citesc continuarea 🙂

  • dam167
    ianuarie 27, 2012

    Eu unul am privit structura articolului. Titlul e cum e, iar la sfarsit e un paragraf pe post de nota explicativa. Ma simt oarecum pacalit de titlu si nu vreau sa citesc atent articolul. Titlurile de genul sunt menite sa atraga atentia si stim cu totii cum sunt blogurile care vor doar sa atraga atentia.

  • dunia
    ianuarie 27, 2012

    @Claudia

    Cartea nu se va numi asa, am ales acest titlu deoarece facebookul ma intereseaza acum ca miza, imi atrage sau imi indeparteaza cititorul?
    Nu-mi pot inca raspunde la aceasta intrebare.

    @Mihai

    O sa ai ceva de asteptat. 🙂

    @dam

    Titlul nu l-am pus ca sa atrag atentia, desi putina atentie in plus nu ma deranjeaza, l-am ales ca este chiar junghiul meu in creatie. Nu am putut sa mai scriu un rand dupa fragmentul de mai sus. M-am blocat.
    Daca faci abstractie de structura, imi poti spune o parere despre miza facebookului intr-un roman?

    • dam167
      ianuarie 30, 2012

      Nu stiu daca as spune miza. Mi se pare ca e o marca (ca sa nu zic brand) care da un iz de normalitate. Daca facebook e ceva obisnuit pntru noi, un personaj obisnuit ar trebui sa aiba si el cam aceleasi indeletniciri. Mie imi pare ca aduce un ton prea modern. Depinde de cititor: daca el cauta realismul, va gasi ca normal; daca nu, nu.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
16 × 26 =