Animalia

Când nu ai chef de scris, nu scrii. Când nu ai dispoziție pentru lume, poate e cazul să ieși în lume. Să privești oamenii.
Eu nu am chef de scris, nu am stare de om. Adulmec ca un animal, ca regnul pe care-l descriu: animalia.
Urmez un îndemn, ascult muzică. De o oră ascult muzică și imediat mă întorc la cărți.
Și poate un sfert de ceas de meditație. Ăsta e unul dintre momentele când un cârd de fete, bune prietene vin și te fac să râzi sau primești o îmbrățișare de la bărbat.
Ora nu-mi pune la dispoziție nici una, nici alta.
Rămân cărțile, întotdeauna rămân cărțile.

5 Comments
  • noctambulul
    ianuarie 24, 2014

    Recomandare: sky.fm
    E imposibil sa nu fie cel putin un gen muzical pe gustul tau (sau al oricui altcuiva)!

  • drstoica
    ianuarie 24, 2014

    Cam de fiecare dată, un drum din zi începe și se termină într-o carte… Nu te contrazice, nu te pune la treabă, nu-ți dă altceva decât ceea ce-i ceri. Doar aparent. Dar de fiecare dată pare așa cum ziceam. La mine, cel puțin.

  • dunia
    ianuarie 27, 2014

    @Bobby

    Mersi de recomandare, am ascultat.

    @drstoica

    Cărțile, hm! Uneori mă deranjează o anume pasivitate pe care mi-o impun, dar doar uneori. Și atunci știu că am nevoie să ies în lume, să vorbesc, să râd, mai ales să râd.

  • arakelian
    ianuarie 27, 2014

    imi aduci aminte de un citat:
    „cartea e prietenul care nu m-a dezamagit niciodata”

    • dunia
      ianuarie 27, 2014

      Pe mine nu m-au dezamăgit, cel puțin până acum. 🙂

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *