Când nu ai chef de scris, nu scrii. Când nu ai dispoziție pentru lume, poate e cazul să ieși în lume. Să privești oamenii.
Eu nu am chef de scris, nu am stare de om. Adulmec ca un animal, ca regnul pe care-l descriu: animalia.
Urmez un îndemn, ascult muzică. De o oră ascult muzică și imediat mă întorc la cărți.
Și poate un sfert de ceas de meditație. Ăsta e unul dintre momentele când un cârd de fete, bune prietene vin și te fac să râzi sau primești o îmbrățișare de la bărbat.
Ora nu-mi pune la dispoziție nici una, nici alta.
Rămân cărțile, întotdeauna rămân cărțile.
Să râdem înainte de toate
Dunia
flori de camp, curcubee, oameni si carti
Buy me a coffee
Ambasador pentru
Preferința vestimentară a blogului, Atelier Bobar
Partener mieros/sănătos al blogului
Partener prețios al blogului
Acum citesc…
ianuarie 24, 2014
Recomandare: sky.fm
E imposibil sa nu fie cel putin un gen muzical pe gustul tau (sau al oricui altcuiva)!
ianuarie 24, 2014
Cam de fiecare dată, un drum din zi începe și se termină într-o carte… Nu te contrazice, nu te pune la treabă, nu-ți dă altceva decât ceea ce-i ceri. Doar aparent. Dar de fiecare dată pare așa cum ziceam. La mine, cel puțin.
ianuarie 27, 2014
@Bobby
Mersi de recomandare, am ascultat.
@drstoica
Cărțile, hm! Uneori mă deranjează o anume pasivitate pe care mi-o impun, dar doar uneori. Și atunci știu că am nevoie să ies în lume, să vorbesc, să râd, mai ales să râd.
ianuarie 27, 2014
imi aduci aminte de un citat:
„cartea e prietenul care nu m-a dezamagit niciodata”
ianuarie 27, 2014
Pe mine nu m-au dezamăgit, cel puțin până acum. 🙂