Asta ar trebui sa fie un post amuzant, stiu ca in scris ma caracterizeaza pateticul si profunzimea, dar o sa incerc sa-mi pierd degetele pe tastatura pentru a povesti, caci asta chiar trebuie s-o povestesc, asa cum s-a intamplat, fara artificii, fara filtru, fara gand sofisticat.
Joi seara m-a ademenit un fum de gratar de prin vecini si am poftit si eu. Plescaiam dupa mici sau ceafa la gratar. Asa ca am ajuns, impinsa de pofta, la o terasa. Am cerut o masa de patru persoane si ne-am asezat, fetele pe o parte, baietii pe alta parte. Chelnerul nu a intarziat sa apara, noi am taraganat comanda, incurcandu-ne in mici de pui sau traditionali, mari sau mici, 10 sau 15. Inainte sa mai comand si altceva pe langa mici, chelnerul s-a indepartat. Cand a revenit, i-am mai cerut zambitoare si o salata greceasca.
De acum o sa apara si un dialog.
Si o salata?
Da, o salata greceasca.
Esti sigura ca poti sa mananci atat?
Paranteza. Nu ma iau acum de dialogul la pertu.
Pot, va asigur ca pot. Si as mai vrea si o portie de clatite cu finetti.
La pachet?
Nu, aici, dupa mici si salata.
Esti gravida?
Nu, nu sunt, ea este, aratand pe prietena mea.
Esti sigura? Poate esti si nu stii.
Da, poate.
In rumoare, rasete si ocheade, chelnerul s-a indepartat ca sa strige apoi peste o masa daca doresc salata bulgareasca sau greceasca.
Mi-am repetat comanda.
Ne-am reluat discutiile, am mancat micii si am terminat salata. Cand platoul de lemn ne-a fost luat de pe masa am cerut clatitele.
Dialog.
La pachet?
Nu, aici. Si sa ne faceti si nota.
Unul dintre baieti, pe langa nota, a mai cerut si o bere. Eu am protestat insa la aceasta cerere, caci trebuia sa ajung acasa la fata mea. Chelnerul a protestat si el.
Dialog.
Bine ca tu mancasi cat putusi asta seara, pe el nu-l lasi sa mai bea o bere. Iar apoi, de undeva de pe o scara, a strigat:
Sigur nu mai vrei o bere, e din partea casei.
Pun punct aici.
mai 22, 2011
Deci se poate si amuzant! Dar nu trebuie sa dai in ceilalti.
Mai ezixta si amuzant si profund. E chiar destul de greu!!
mai 22, 2011
@Dan
Nu dau in nimeni, prima care mi-a atras atentia a fost Maria Barbu.
Amuzant si profund? Ca la Ilf si Petrov, se poate, sigur ca se poate!
mai 24, 2011
=))
Eu chiar am ras de cum ai pus omul in incurcatura, mai ales la final unde solidaritatea intre barbati se incheaga in jurul berii.
Daca ar fi stiut ce bine erau alimentate poftele dumneata de la fumul vecinilor ar fi inteles ca nu-i nimic neobisnuit in a manca zdravan.
Mi s-a intamplat si mie sa am o foame de lup si sa cer din toate cate ceva spre mirarea chelnerului care m-a intrebat „daca mai astept pe cineva” 😀
mai 27, 2011
aaa… cand incepusi cu terasa din vecinii ma blocasem putin. adica eram convins ca te-ai dus in curte peste vre-un vecin. by the way, unde e terasa asta ca mi-ai facut pofta de mici si de certat cu chelnerii?
mai 27, 2011
@MeetTheSun
Daca m-as pune sa povestesc de cate ori am mirat chelneri si debarasatori, ar trebui sa creez o categorie speciala pentru astfel de note. 🙂
@Mihai
La Nora. Sa ai pofta, sa aveti, mancarea e excelenta, micii de asemenea.
mai 28, 2011
a, nora, ok! nu stiu de ce ma gandeam la ceva mai mic, mai boem, mai …
merci oricum! 🙂
mai 28, 2011
@Mihai
Asa era Nora acum ceva ani, iar mancarea continua sa fie buna, nu merg des, dar cand poftesc la mici, doar Nora imi vine in minte.
mai 29, 2011
stiu draguta, mergeam la ei pe cand aveau doua randuri de mese, gard de stuf si un gratar. si inca mancam des acolo, dar tot ma asteptam la ce am scris 🙂