V-am tot vorbit de binele comun. Când citești cărți de istorie și politică, ți se fixează acest concept. Binele comun e nobil și funcțional. Cine crede în binele comun, poate schimba lumea. Cine acționează pentru binele comun chiar schimbă lumea.

Numai că. Să te ridici dimineața din pat și să trăiești în spiritul binelui comun înseamnă mai mult decât o convingere. Convingere am și eu, iar faptele m-au năucit. De două luni fac tratament unui tei din fața blocului. A fost otrăvit cu intenție sau fără intenție. M-am implicat. Copacii înseamnă aer curat. Copacii purifică. Copacii transformă dioxidul de carbon. Stop. Găsiți toate aceste informații plus altele pe Google. Eu revin de impresii personale. Cred că de asta mă citiți. Teiul urmează să fie tăiat de primărie, mai exact de firma Rogera. Într-o seară a căzut un salcâm pe o mașină. De la salcâm, ciopârțit a doua zi, atenția s-a mutat la tei.

Am ieșit din bloc ieri la ora aproximativ obișnuită să-l duc pe Matei din tei în parc. Am descoperit că teiul e programat la tăiere. Și am ajuns la binele comun. Am acționat pentru. Am dat telefoane. Am explicat. Fac tratament de două luni. Frunzele pică de la tratament. Primăria nu a știut. Teiul mai este și bolnav. Atacat de o insectă. Rogera nu a știut. Îmi place mie o glumă când nu mă înțeleg cu persoanele cu care lucrez. Probabil muncim cu sinistrați care acceptă slujbe pentru a avea un acoperiș deasupra capului și pentru a mânca. Aveți altă explicație pentru care un croitor nu schimbă acul în funcție de material sau de ce angajații Rogera nu au identificat un copac bolnav? După multe discuții mi-a devenit insuportabil binele comun.

Trăim în oraș printre betoane. Temperatura, în aceste zile, ne sufocă. Senzația că nu mai putem respira e sfâșietoare. Când ieșim în stradă, căldura ne izbește. Rogera taie copaci fără evaluare, fără testarea solului pentru că un locatar a dat telefon să anunțe că avem un copac uscat. Cum să nu te irite binele comun? E așa o minune că ne înțelegm cu unele persoane! Pentru că în cea mai mare parte a timpului nu reușim să ajungem la celălalt.

Am concluzionat. Îmi duc zilele în teorie și în câteva grupuri. Mă îndepărtez de teorie, o iau razna. Ies din grupuri, mi se face frică. Tot mai des mă simt amenințată de oameni. Mă agit. Bine că seara adorm de parca am buton. Off. Dimineața, on, dar azi dimineață am pornit cu un gust amar. Cred în binele comun. De ce mi-e frică de acțiunile oamenilor? Întrebări. Răspuns: Sunt o fricoasă. Răspuns: Am o gândire de sclav. Răspuns: …

Păreri?

Foto: Bogdan Mosorescu