Zice Dunia

De 23 nov., 2015 0 , 0

FLVN8946Revin cu Zice Dunia. De data aceasta în rolul de mijlocitor. O să dau mai departe un aforism, nu pentru a sugera un adevăr teoretic, ci pentru cugetarea într-o formă memorabilă.

Adagiul îi aparține nașei mele, o femeie pe care o admir. Îmi place să-mi dăruiesc admirația.  Aprecierea semnifică speranță și disponibilitatea sufletească. Tot timpul este loc de mai mult suflet în tot ceea ce facem.

Zic.

Nu pot spune că sunt frumoasă, asta se vede, dar o să tot zic că sunt deșteaptă. Repetând, lumea se obișnuiește și începe să creadă.

Iar acum zac.

Zic și zac, piesă de teatru, mergeți la teatru.

Zice Dunia

De 19 oct., 2015 6 0

FLVN8989 (2)O să încep săptămâna cu Zice Dunia. Mai am câte ceva de exprimat. Dacă nu aș mai avea, ce fericire, ce împlinire, ce devenire!

Aș putea închide și blogul. M-aș retrage în casa mea, în viața mea, în mine însămi și aș experimenta ratări după ratări fără să mai apelez la confesiune și să-mi mărturisesc aici gândurile și sentimentele de prea multe ori intime.

Mi-am deschis telefonul la notițe. Iată ce notam sâmbătă seară în urma unei conversații, în execuții muzicale și vibrări de porțelan. Am participat la o nuntă.

Am învățat să nu critic femeia care se folosește de sex. Sexul este o armă la fel de eficientă ca specula, mita sau traficul de influență. Are însă o hibă. Când e practicat de femeie, bărbații devin isterici și morali.

Cum e bărbatul isteric?

Un om care se manifestă printr-o excitabilitate mărită și își pierde controlul asupra propriei persoane.

M-am oprit aici. Poate am ieșit la joc.

Zic.

Zice Dunia

De 28 sept., 2015 1 0

FLVN8941Ce face cititul?

Am tot discutat despre. Mă opresc în secunda asta asupra meschinăriei. Cititul atrage atenția asupra lipsei de importanță, de semnificație, asupra faptelor banale din preocupările noastre zilnice.

Ne dăm determinări de zei într-o lume plină de istorii. Nu există istorie, ci istorii.

Iar noi suntem mici, mici, mici. Un fel de cuarci în fizica cuantică.

Bunul simț, caraterul nobil și eleganța transgresează micimea. Doar ele.

Zic.

Zice Dunia

De 22 sept., 2015 1 0

1011237_735613079782182_813566013_nTe iubesc nu exprimă absolut nimic. Comunică.

Neputința la nivel de limbaj e copleșitoare, de la greu la imposibil.

Gândurile, sentimentele, dorințele sunt toate în noi. Exprimate, dau o imagine corespondentă, dar nu identică.

Te iubesc. Spun, simt, nu exprim.

Zice Dunia

De 24 iul., 2015 1 No tags 2

542544_437626399580853_898519183_nMă încearcă des un sentiment de superioritate. Știu, ascunde un complex de inferioritate. Mi-am zis zilele trecute, de fapt m-am suspectat că aș fi un copil dotat. Copiii dotați sunt predispuși la conflictualitate interioră, de la Jung putere.
Da, fac haz de necaz, probez, ca și în alte dăți, umorul în scris.

Abandonez comicul. Revin. Mă încearcă uneori un sentiment de superioritate. Am deschis atâtea uși și tot atâtea ferestre cu lecturile mele. E așa puternică uneori impresia că am descoperit algoritmul vieții, că o înțeleg, că o pot duce până la tristul și inevitabilul ei final. Funest.

Imediat îmi apar în minte Ilie Gyurcsik, Richard Dawkins, Darwin, Freud. Fix în această ordine.

E secunda aceea, puternică, impresionabilă, când  înțeleg, par să înțeleg viața.

Și vine secunda doi: nu mai știu nimic. Sau cel mai trist: știu exagerat de puțin. Știu să traversez strada, să-mi fac ceaiul dimineața, să-mi rujez buzele. Uneori trec peste contur și mă șterg neputincioasă.

Nici măcar asta nu știu să fac, și am pretenția unui algoritm al vieții.

Zic și eu.

Zice Dunia.

Paula zace.

Zice Dunia

De 20 mai, 2015 2 4

10751921_878417982168357_1385079835_nMai am și azi ceva de zis. Când eram copilă am auzit des că sufăr de limbariță. Am hotărât să nu fiu de acord. Vorbesc mult, dar nu fără rost.
E sens în tot ceea ce notez.

Așa că mai zic și azi ceva. O fi nepotrivit după noile obiective stabilite pentru blog, dar scriu aceeași rubrică de ieri, conținutul diferă.

Atenție! Urmează să scot din dicționar niște cuvinte vulgare. Fără îndemânarea lui Vișniec de a le face literatura de-a dreptul, o să pun sub ochii dumneavoastră cuvântul curvă. Mă interesează prea puțin cuvântul, dar felul cum ne raportăm la el mă captivează.

Aici o să studiem în cele două direcții: feminin și masculin.

Să luam un scenariu. El și ea se despart. Amândoi se simt respinși. Unim drumurile: furia ca punct comun. Manifestarea diferă. El pune tot disprețul și urlă: curvo! Ea se revoltă în cea mai amară stare sufletească: eu, curvăăă?!

În punctul ăsta mi-ar plăcea să atrag atenția femeilor. Dar de ce vă revoltați? Dar de ce ne revoltăm? Din punct de vedere genetic, organismul cunoaște două stări, plăcere și neplăcere. Mai departe ține de învățături și deprinderi. Observați copiii, amorali, fără scârbă și limite. Asta înainte să fie educați.

Revenim la curvă.
CÚRVĂ, curve, s. f. 1. (Pop.) Femeie care duce o viață desfrânată. ♦ Prostituată. 2. Fig. Om ipocrit, josnic; cutră.

Femeie care duce o viață desfrânată. Cine poate să stabiliească o măsură a desfrâului? Unitățile de măsură în acest caz țin de a simți plăcere și a simți neplăcere. Adevărul este că legile morale nu rezistă nici unei anchete biologice. Manifestările vieții din punct de vedere biologic și anatomic nu susțin nici un postulat moral.

Astfel am ajuns la această concluzie pe care o las scrisă în rubrica Zice Dunia: nu putem fi curve decât prin reacția noastră. Fără frica de gura lumii, ce resturi lingvistice din acest cuvânt vă ofensează? Plăcerea pe care o trăim în actul sexual? Nu pot să fiu de acord. Am hotărât că nu sufăr de limbariță, hotărăsc și acum că nu pot să mă ofensez din plăcere.

Răspundeți cu un zâmbet. În fond, actul sexual este unica activitate a omului care unește femininul cu masculinul. Realizăm o unitate, un întreg apoi ne ofensăm.

Zâmbesc.

Zice Dunia

10744899_878418005501688_733429488_n

De multe ori mă surprind imaginându-mă un fel de Napoleon al III-lea. Fără referire la adjective, cel neiubit, cel mic și așa mai departe, ci la un fel al lui de a fi: intenții bune, fapte proaste.

Mai am o consolare, cu tot dezinteresul pentru istorie, pentru contribuția ei la dezvoltarea capacităților intelectuale, am o șansă pe care oricum nu știu să mi-o calculez, de a rămâne în uitarea unora.

Da, este un text destul de abscons. Ce știe generația mea despre Napoleon al III-lea?!