Am citit Opere Esențiale de Freud. Nu i-am citit biografia. Am cumpărat cartea de ani de zile, Peter Gay, Freud, O viață pentru timpul nostru. Nu m-am atins de ea. Îmi imaginez că mi se adresează întrebarea: De ce nu ai citit biografia? Poate n-am vrut să fiu dezamăgită. E o personalitate atât de controversată. Are admiratori câți detractori. La fel ca doctorul meu ginecolog. Poate n-am dorit să iau contact cu admirația altei persoane. Poate puțin din amândouă m-au ținut departe. Freud și-a câștigat autoritatea în fața mea, nu a primit-o ca tata.

De două zile m-am apucat de carte. Prima zi mai mult am răsfoit-o și am purtat-o dintr-o cameră în alta. A doua zi am citit jumătate de capitol. Azi mă simt mai inteligentă. Să vă povestesc.

Freud s-a născut în 1856. Vă atrag atenția asupra anului, asupra secolului, asupra perioadei. Antisemitismul se răspândea ca un cancer și Freud a suferit din cauza asta. Curajos și suficient de puternic, cu o furie controlată, nu a acceptat niciodată să fie umilit. Tot în acest timp, evreii au început, prin mai multe edicte, să aibă drepturi. Cum era compusă societatea atunci? Din prea bogați și din prea săraci. Imperiile au intrat în declin. Cine să muncească în noua ordine? Aristocrația? Prostimea? Pentru unii nu se cădea. Pentru alții nu se potrivea.

Evreii au muncit. Evreii au devenit notari, bancheri, doctori. Perioada le-a fost prielnică. Așadar, cam așa au ajuns ”evreii să conducă lumea.” N-au înșelat. Au învățat. Au muncit. S-au disciplinat. Au câștigat meseriile bănoase și respectabile, nu le-au picat din cer.

Imediat sfârșesc primul capitol. Dacă sunteți curioși, mai povestesc despre. Acum mă retrag cu cartea și o pungă de M&M.

Foto: Bogdan Mosorescu