Eu dețin puterea felului în care aleg să mă simt

Mi-ar plăcea să scormonesc în mine până la un moment anume. Când am fost pentru prima dată nemulțumită de mine ca persoană. Când am ridicat ochii admirativ spre cineva și mi-am dorit să-i semăn. Îmi las deoparte părinții. Nu m-am dat în vânt după tata. Dur, violent, vulgar. I-am apreciat și părțile bune. Corectez. Am ajuns să-i apreciez și părțile bune. Mama n-a avut nici o șansă. Blândă, modestă, supusă. Am iubit-o. O iubesc. N-am admirat-o. Am condamnat-o pentru viața noastră de familie. Nu tata a fost vinovat. Ea a fost vinovată că a acceptat. Nu, n-am admirat-o.

Dar când am fost pentru prima dată nemulțumită de mine? Înainte să merg la școală m-au învățat să număr. Săream numărul șapte. Poate atunci. În primul an la școală m-a ridicat învățătoarea în picioare să răspund. N-am răspuns. Urechile produceau un sunet prelung și ascuțit. Obrajii ardeau. Poate atunci. Aș putea continua pe pagini.

Prima dată când te simți nemulțumit de tine reprezintă o cădere. De atunci încolo cazi și te ridici. Prima cădere e importantă. Ești tu atunci. O ființă de la sine înțeleasă. După ridicare devii o ființă înțeleasă de alții. Să fii într-un fel. Să vezi într-un fel. Depinde la ce vârstă cazi. Dacă nemulțumirea se produce timpuriu, atunci se reduc șansele să-ți recuperezi durerea. E necesar să recuperăm acea primă nemulțumire și decăderea de după.

Avem capabilitatea să ne recuperăm cea mai bună posibilitate de ființă a noastră. Persoana dinaintea nemulțumirii de sine când tot ce voiai era să descoperi, să explorezi, să atingi, să fii. Înapoi în zilele noastre, când cineva sau ceva îmi strică dispoziția, mi-e clar cine deține puterea.

Eu dețin puterea felului în care aleg să mă simt. O nepolitețe, o jignire, un eșec, o pierdere, o trădare ne dezechilibrează. Eu plâng. Asta e reacția mea imediată. Uneori fantazam cu propria moarte. Așa îi pedepseam pe cei care m-au făcut să sufăr. M-am potolit în imaginar. Nu mai aplic pedepse. Sunt tristă. Accept. Sunt furioasă. Accept. Respir greu. Beau apă. Îmi fac un ceai. Mă mișc. Spun ce am de spus. Întotdeauna spun ce am de spus. Asta înseamnă defulare și prezervare. Mă feresc singură de mizeriile sufletești. Îmi continui viața așa cum o cunosc.

E o rețetă. Notați. Când ne aflăm într-un conflict. Acceptăm tristețea. Acceptăm furia. Bem apă. Dormim. Ne mișcăm. Răspundem. Ne continuăm viața așa cum o știm.

Viața presupune și demnitate. Dintre toate atitudinile dezvoltate de om, atitudinea demnă e preferata mea.

Foto: Bogdan Mosorescu

No Comments Yet.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
24 − 22 =