Să povestim despre schimbare. Am puțin timp cât fierb castanele. Iar am ocupat masa de la bucătărie. M-am acoperit cu un cardigan lung de lână. L-am cumpărat acum vreo zece ani. E gri cu bej, alb și negru. Lâna s-a turtit, s-a slăbit, s-a scămoșat. Nu scap de el. Nu-l donez. Nu-l arunc. Mă învelesc în fiecare dimineață rece sau chiar geroasă cu el și o duc pe Mara la școală. E călduros, e vechi, e afecțiune.

M-am așezat la scris. E ora mea. Mateiu doarme. Mara se pregătește de somn. A dispărut mama. Dunia devine posibilă.

Asist de câteva săptămâni la frământările Marei. Notele o dau peste cap. La Montessori, până în clasa a VI-a, evaluarea nu presupune note. Există un sistem, dar nu are nici o relevanță pentru ceea ce urmează să dezbatem. Vorba vine, mai mult urlu la lună. Vine și-mi verifică reacția la fiecare notă primită. Nota asta e bună, mami? Dar asta? Ca să mă pot înțelege cu ea, și pe viitor cu Mateiu, întotdeauna apelez la memorie. De câteva săptămâni am început și eu clasa a VI-a. Mi-am reamintit. În clasa a VI-a am schimbat școala. Am stat în bancă cu Ramona Vișan. Ceau, Ramona! Ramona nu-și storcea niciodată coșurile. Pe chipul ei nu avea loc nici o crimă. Eu îmi măcelăream fiecare bubuliță. Uneori arătam ca un dalmațian doar că petele mele respingeau în loc să atragă. Mi-a fost greu, Mara, în clasa a VI-a. Am cunoscut-o pe nașa, iar în timp a devenit mai ușor.

N-am intrat în mizeriile și meschinăriile de care dau dovadă copiii. Oricum nu pot s-o scutesc de anumite suferințe.

I-am reamintit că eu sunt adultul. Ține de datoria mea să pun limite, să creez reguli, să cicălesc și să dau o direcție. Am avut un întreg discurs. Mi-am acordat și vocea. O ridic și nu sunt chiar o privighetoare. Am reluat regulile familiei, sănătatea, joaca, școala. Am informat-o că nota are importanța dată de ea. Că orice examen vine are datoria să dea tot ce poate, iar străduința anulează nota. Să nu se compare cu nimeni doar cu ea cea de ieri sau de anul trecut. Că talentul ei, desenul, cântărește cel mai mult și din acest motiv este foarte norocoasă. Să spună mereu ce gândește. Să alegă adevărul. Să nu mintă și să nu se mintă. Pe termen lung viața se va aranja și că am încredere în ea. Orice vei face, va fi extraordinar. Să se schimbe și să schimbe de fiecare data când ceva sau cineva devine insuportabil și dureros. Mulțumesc, mami! Am avut cuvintele la mine. A plâns emoționată fata. Și ea este smiorcăită la fel ca mine.

Este greu să te schimbi pentru că oamenii din jur nu te lasă. Nu-ți permit să uiți și să lași în urmă condițiile de viață și convingerile de moment. Tradiția nu trebuie respectată complet. Biblia nu trebuie respectată cuvânt cu cuvânt. Familia nu trebuie suportată dacă te face să suferi. Prietenii nu trebuie păstrați dacă scot tot urâtul, pustiul și răul din tine.

Mă străduiesc s-o fac pe Mara să vadă, să observe, să înțeleagă ce boală gravă pot ajunge relațiile dintre oameni. Salvarea stă în fidelitatea față de sine. Personal m-am urcat într-un carusel în clasa a VI-a. Am fost împinsă afară în clasa a VIII-a. Trasă înapoi în clasa a IX-a. Au urmat ture nebune. Am fost din nou împinsă. Doar că nu mai scapi niciodată cu adevărat. Uneori mă visez noaptea în carusel. Dimineața când mă trezesc dintr-un asemenea vis mă privesc în oglindă și-mi sărut umărul. Am scăpat cu toții!

S-au fiert castanele.

Foto: Carmen Vulpea boemă