Pentru mamele din România care s-au confruntat cu o hemoglobină scăzută la bebeluși, am de făcut un anunț. Poate într-o zi, când o să-mi ordonez gândurile, o să povestesc în detaliu despre șocul provocat de Matei din tei. Nu mă aflu în acea zi. Habar n-am când o să vină sau dacă o să vină. Nu trag de mine.
Suntem bine și mi-e frică să mă bucur. Groaza teribilă provocată de câteva cadre medicale m-a marcat profund. În toate mințile n-am fost niciodată. Acum mi-am pierdut mai mult de jumătate. Vă las aici o speranță și o mângâiere. Înainte de leucemii și boli genetice, să știți că vă puteți confrunta cu o anemie fiziologică, cu o hemoglobină mică la ambii părinți, cu o răceală contactată pe sarcină sau după sarcină.
Disperarea ne năucește, știu, am experiență, dar. Situația presupune un dar care leagă și dezleagă. Trageți aer în piept. Uitați-vă la copil. Copilul vă indică, prin starea lui, dacă să îmbrățișați cu pasiune disperarea sau să vă agățați, prin zâmbetul copilului, de speranță. Vorbiți cu copilul. Râdeți cu el. Dormiți cu el. Nu-l mai lăsați din brațe.
Dacă sunteți gravide, atunci nu vă petreceți timpul cu persoane răcite. Dacă aveți un nou născut, un bebeluș, un copil mic, nu permiteți nimănui să-l sărute pentru că un sărut pe mânuță e același lucru cu un scuipat în gură. E dur, e scârbos, e adevărat!
Pentru mamele din România o spun cu tristețe și cu o stare sufletească apăsătoare. Nu vă internați dacă viața copilului nu depinde de asta și categoric nu stați în interpretarea unui singur medic. Un medic demn nu vă constrânge să rămâneți în opinia lui. Un medic demn vă îndrumă spre alți specialiști.
România numără doctori capabili, dar lipsiți de demnitate și empatie. Diferența dintre doctorii din țară și doctorii din Germania o face atitudinea. Nici un doctor de aici, după ce i-ar fi umflat mâna copilului nu ar fi ridicat tonul la mamă că nu a observat și că degeaba e supărată pentru că se întâmplă des asemenea accidente. În România defilăm cu doctori de carton și îi căutăm pe cei excepționali ca vechii cavaleri Sfântul Graal.
Vă las acum. Răspund la întrebări.
iulie 9, 2021
Imi pare foarte rau ca a trecut Matei prin asa ceva, si pentru ca tu, ca mama, a trebuit sa il privesti cum sufera.
Nici nu stiu daca are vreun scop mesajul meu, dar ai invitat la dialog asa ca voiam sa spun si eu ca:
– bunica mea a fost spitalizata acum 2 ani in Timisoara la Judetean; eu am observat ca avea mana enorm de umflata de la perfuzie, am chemat asistentele si mi-au zis ca se intampla astfel de accidente, dar au si schimbat imediat perfuzia.
– la inceputul acestui an am fost operata si spitalizata in Germania, in Göppingen, si am patit acelasi lucru. Doar ca aici asistenta s-a uitat ciudat la mine si mi-a zis: “dar ce, ai mana mai slaba de obicei?”. Era dubla fata de cea care nu era umflata de la perfuzie. Si nu mi-a schimbat imediat perfuzia. A trebuit sa rog din nou pe cineva in tura de noapte (care s-a dovedit a fi o practicanta) si abia atunci mi-au schimbat perfuzia. (M-a durut vena si a fost intarita inca o luna dupa). Vreau neaparat sa mai mentionez ca eram intr-o camera PRIVATA si eram singura in camera, deci nu se pune scuza ca ar fi fost prea incarcata cu lucrul sau distrasa de ceilalti pacienti.
Nu vreau sa fac reclama medicilor/ asistentilor din Romania. Am patit si eu destule (altele) acolo.
Nu vreau nici sa ii critic pe cei din Germania. Dar am patit si aici unele. Probabil ca procentual mai putine. Dar am relatat aceste situatii ca sunt (probabil) similare cu acest incident despre care ai scris.
Vindecare grabnica si ii doresc sa nu mai treaca prin asa ceva!
iulie 19, 2021
Mulțumesc de mesaj, Bettina. Îmi pare rău să aud că ai trecut prin așa ceva. Nu am experiența, dar și să văd o mână așa umflată pare incredibil de dureros. Despre Germania, departe de mine gândul să-i aduc exclusiv laude. Diferența dintre ei și noi ține, repet, de atitudine. Doctori capabili sunt pretutindeni.
Sper că ești bine și sănătoasă. Mateiu este bine în prezent.