Persoana si personaj

De 1 oct., 2008 6 No tags 0

Anii de facultate. Ce anume conteaza, cine anume conteaza? Profesorii, nu au fost multi, aceia care au putut da iluzia de zbor sufletului meu, dar au existat cativa.
De dimineata, si alte saptamani in urma am tot avut ganduri pentru Ilie Gyurcsik, profesor de literatura comparata.
Barbat chipos, profesor falnic. Nu vreau sa-l laud, omul nu are nevoie, profesorul e greu de chenaruit prin atribute, barbatul nu-l cunosc.
Aveam curs cu dumnealui de la 8 dimineata, vinerea, in anul IV. Abia ma trezeam, cu ciuda, cu monologuri, cu incurajari. Si nu am regretat niciodata.
Ma asezam in banca mototoala, ochii mijeau inca la franturi onirice, mintea zabovea in indolenta. Nu stiu sigur cand anume treceam spre cabalistic. Stiu doar ca ma scuturam ca un cal, iar urechile stateau la panda.
La inceput erau criticile, lucrarile noastre erau o adevarata dezamagire. Desi cuvantul acesta nu a fost niciodata rostit. Simteai ca te acoperea rusinea. Stiu ca mie imi ardeau obrajii din cauza cuvintelor de dojana, si pe langa rusinea mea, ma durea si ignoranta celor din jur. Acum cand ma gandesc, nu mai simt asa. Colegii mei aveau dreptate in incultura lor, ei nu puteau sa primeasca, pentru ca nu cerusera nimic. Nici eu la randul meu nu cerusem, dar vroiam, si vroiam foarte mult. Iar mustrarea dascalului de la catedra, prin nu stiu ce prefacere, devenea o glorificare a omului.
Iar ultimele cinci minute de la curs, simteam ca zambea special pentru noi, pentru studentii tineri care eram, pentru fiintele unice care le intrupam, pentru minunile care am fost atunci, la primul nostru tipat de durere cand am venit pe asta lumea.
Tot de la Ilie Gyurcsik, am in minte, foarte clar, diferenta dintre persoana si personaj […]. Si astfel, eu ma dumiresc in organizarea mea sociala altminteri: sunt fata, dar pe langa asta, mai sunt si fiica, si sora, si iubita, si redactor, si mazgalitor, si prietena, si visatoare, si tanara, si mignona etc. Sunt toate astea, si nu sunt multe altele. Dar sunt o suma prolifica si diafana.
In anul IV l-am studiat pe Cehov. Detalii, detalii, detalii. Fiecare lucrare era insotita de notite, pentru fiecare student in parte. Abia in al doilea semestru am primit o insemnare care m-a facut extatica. Reusisem sa ma apropii de Cehov. Am zarit si eu omul in paginile lui. Si am luat biletelul ca pe coronita premiantului. Si l-am citit de doua, trei, zece ori. Si l-am aratat prietenilor, poate si mamei. Si acum zaboveste in portofel.
O sa-l reproduc aici, fara a fi spectaculos, biletul acesta este mintea mea cruda si chibzuita.
Cehov, Pescarusul
[1] ? [2] Intr-o piesa, acest limbaj e cel al didascaliilor sau al indicatiilor de regie; [3] Corect; [4] Observatia e buna, dar incorect formulata; [5] Foarte bine (dar acestea sunt semnificatii „atribuite”, personajele „semnifica” absenta gandirii, ei neavand nicicum aceasta „posibilitae”); [6] Da, dar la propriu, in timp ce Nina „citeste” doar metafore; [7] Foarte bine; [8] Fereste-te de descrieri neargumentate/neilustrate; [9] Nici aici; [10] Frumos! [11] Cred ca este vorba de un alt „comic”. Lucrarea este foarte buna.

Ilie Gyurcsik a fost profesorul meu „enciclopedie”, dascalul de care ar trebui sa aiba parte fiecare student.

6 Comments
  • bia bia
    octombrie 9, 2008

    mie nu mi-a ramas nimeni in minte referitor la profesorii din facultate dar as fi vrut…mult. nu am avut ocazia sa-l cunosc pe profu asta dar cred k mi-ar fi macinat si mie sufletul

  • anatati
    noiembrie 3, 2008

    Ştiu ce vrei să spui cu senzaţia de ruşine care te năpădea la cuvintele lui de dojană. Am simţit-o şi eu la un examen… Totuşi, cred că nu l-am înţeles eu bine. Pentru că nu mi-a rămas în minte defel. Nu cum mi-a rămas Blaga, de exemplu. Sau Babeţi. Sau Mihăescu (la engleză)

  • ddunia
    noiembrie 3, 2008

    As putea sa scriu la fel despre Babeti, de fapt, este vreme. Cu Mihaies nu am facut nici un curs, eu am terminat romana-franceza. Cu Blaga mi-am facut licenta. O femeie incredibila, cu o viata nenorocita din pacate. Dar Gyurcsik, asa cum am scris, a fost profesorul meu „enciclopedie”.

  • anatati
    noiembrie 4, 2008

    Doamne, că nici măcar nu-l chema Mihăescu cum am scris :)))))) Cu gândul că trebuie să vorbesc cu vecinul de la 4 (tot Mihăescu) despre creşă. Deci Mircea Mihăieş 😛

  • Laura Balaj
    ianuarie 14, 2010

    Abia azi am descoperit aceasta marturisire si va felicit pentru ca ati dat glas unor ganduri de-ale mele mai vechi. Domnul Profesor reprezinta si azi, pentru mine, fost masterand al sau, un reper de exceptie. Imposibil de incadrat in tipare, imposibil de egalat. Unul din rarii specialisti cu o filozofie de viata… Ii sunt recunoscatoare pentru cursuri de exceptie, pentru modelul oferit intr-o lume nebuna.

  • ddunia
    ianuarie 14, 2010

    @Laura Balaj

    Cu siguranta randurile dumneavoastra l-ar incanta pe domnul profesor.
    Si cu certitudine v-ar zambi asa cum numai el stie s-o faca, numai pentru interlocutorul lui din acel moment.
    Multumesc k ati comentat la acest text.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
18 − 15 =