Promisiune într-o zi fără sfânt

Am o apucătura, și e puțin urâtă. Este vorba despre micii cerșetori, copiii. În timp le-am dat bani sau i-am ignorat. Tot în timp, am început să conversez cu ei: cum te cheamă, câți ani ai, mergi la școală?
Ieri, abordată din nou de o mică cerșetoare, am repetat întrebările. Maria, 9 ani, nu merg la școală.
De obicei răspunsul era afirmativ. Fiind negativ ieri, a urmat agresiva întrebare: de ce?
Răspuns: nu am certificat de naștere.
De aici am continuat cu o conversație. Am rugat-o să nu mai scuipe semințe când vorbim, mi-a povestit despre mama ei, bunica ei, frații ei. Bunica e credincioasă, nu-i trimite niciodată la cerșit în noaptea de Înviere. Mama stă acasă, tata e în Franța. Ea ar vrea să învețe.
Cred că am afișat cel mai tâmpit zâmbet.
În capul meu, sentimente, emoții, rațiune, experiență.
Am respins cât am putut experiența realității, mi-am permis să văd în felul meu, să proiectez ce anume vreau eu în fata aceea.
Am ales s-o cred că dorește să învețe și am întrebat-o dacă vrea un abecedar. Am mers împreună la o librărie, cu Mara în brațe și Maria în stânga. Până la librărie Maria a experimentat puterea obișnuinței din realitatea ei.
Dar ce frumoasă sunteți!
Cât de tânără pentru o mamă, nu arat ca o mama.
I-am spus ca am cu un an mai puțin ca mama ei, dar ea mi-a răspuns: totuși!
La librărie am achiziționat un abecedar, i l-am dat, dar am făcut pauză. Nu i-am dat drumul cărții.
Îmi promiți că vii mâine să-mi arăți ce ai făcut în abecedar?
Promit.
Dar azi nu e nici un sfânt. E valabilă promisiunea?
Da.
Și a plecat.

Așadar, într-o oră am întâlnire cu Maria la o terasă în centru, acolo m-a descoperit aseară. O să vină sau nu Maria?
O să vină singură Maria sau cu mama ei, bunica ei și cei șase frați?
Sunt plină de întrebări, îndoieli, teamă.

Mi-e teamă de acțiunea mea în viața unei țigăncușe de 9 ani.

 

NOTĂ: Maria nu a venit.

4 Comments
  • G
    mai 23, 2014

    nu-ti fie teama! nu poate fi decat ceva bun in asta. fise probabil ca are destule, dar sigur nu are unde sa dea telefon cu ele. poate doar trebuia o carte cu poze pt inceput. dar nu e un sfarsit. si poate este o fetita deosebita, fetita ce cersea litere sa poate sa adune cuvinte 🙂

  • arakelian
    mai 23, 2014

    of, e ingrozitor. Am inceput o discutie asemanatoare in Bruxelles, dar mama fetei era fix in spate, ca o trimitea la cersit. Iar aici protectia sociala reuseste sa integreze copiii …

  • dunia
    mai 26, 2014

    @G

    Aici ar fi bine, strict pe situație, să păstrăm simțul realității. E frumos cum ai formulat, ”fetița ce cerșea litere”, dar nu mă duc în nici o abordare roz. Există mulți copii fără certificat de naștere, deci nu există.

    @arakelian

    Maria nu a venit, așa cum am completat mai târziu în acea zi. În timp ce stăteam la terasă a apărut însă un cuplu, o tigancă, fustă mare, colorată, cozi groase și negre, și un bărbat. S-au uitat la terasă, la mese, iar eu am simțit cumva că pe mine mă caută.
    Cu siguranță nu mă căutau pe mine, dar când simți musca, ți se pare că o vezi. 🙂

    • G
      mai 26, 2014

      pragmatic: Maria EXISTA! nu are certificat de nastere si sistemul e prost, dar exista! Si are tot atatea drepturi cate obligatii avem noi sa platim taxe si impozite. Si din taxele noastre se finanteaza directii de asistenta si protectie sociala care, culmea, fix de asa ceva trebuie sa se ocupe. Poate de aici ar trebui inceput..

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *