În urma unei păreri pe care mi-am exprimat-o pe facebook despre școala de altă dată, intenționez acum să deschid pe blog un discurs la care fiecare să vină cu argumente pro sau contra ȘCOLII DE ALTĂ DATĂ.
Acesta este un text care se va completa din comentariile celor interesați de subiect.
Eu spun despre școala de altă dată:
Școala de altă dată, PRINTRE ALTELE, umilea și bătea elevii.
februarie 13, 2014
I-m in. Pt ca Marele noastre sunt tot mai mari.
Scoala alta data era inchisa si blogata intr-o rutina. Asta are avantaje si dezavantaje.
Astazi scoala este mult mai dinamica. Poate prea dinamica.
februarie 13, 2014
blocata.
februarie 13, 2014
Dinamică, am reținut ca argument pro.
februarie 14, 2014
prea dinamica nu este un argument pro. Pt mine e instabilitate.
februarie 13, 2014
Pe mine nu m-a batut nimeni la scoala.
Scoala de alta data, sau de alta-alta data?
Scoala de azi, printre altele, umileste si BATE profesorii, la propriu si sunt bine plasat sa spun asta, vorbesc si eu ca Banciu, pardon!
Sunt gata sa particip, jumate din blogul meu este despre asta, ma bat si cu tine si cu Cleo!
februarie 13, 2014
Da, ai dreptate, școala de azi face ce zici tu, și nici așa nu e bine.
De aceea e nevoie de echilibru, iar echilibrul constă într-o muncă a familiei și a școlii, nu exclusiv unuia sau altuia. Azi părinții arată cu degetul profesorii, dar ei cum își educă copiii acasă?
februarie 15, 2014
„Scoala de alta data” zic eu ca e cam vag spus. Daca tot e sa scrie fiecare, pai sa scrie ce stie cel mai bine, despre scoala pe care a facut-o el, nu? Ce zici?
Vezi ca pâna la urma tot la familie se ajunge? Familie care-i umilita si eliminata azi de tot felul de surogate si înlocuitori, after school sau casatorii mai „nostime” si complet sterile…
februarie 13, 2014
Scoala de alta data, ca si cea de azi este folosita pentru a transforma omul dupa cerintele guvernului. Te vrea statul docil, supus si umil? Astfel va fi adoptata programa de invatamint. Te vrea guvernul doar o persona care le plateste taxe ca ei sa faca ce vor? Vor adopta astfel de programe.
februarie 14, 2014
O fi și așa, dar aici avem de-a face cu material uman, iar omul a fost și continuă să surprindă, chiar și guvernul. Ceea ce vreu să spun este că omul iese întotdeauna din programe.
februarie 14, 2014
Eu nu cred ca intotdeauna se intimpla asa. Dimpotriva. Foarte, foarte putini oameni ies din programe.
februarie 14, 2014
Școala de altădată a avut unele rezultate altădată. Nu era bună sau rea, ci avea bune și rele. Cred că ar trebui să existe rezerve în comparații pentru că acum sunt alte vremuri și alte nevoi.
De fapt școala de astăzi, în România cel puțin, e o cârpeală. E ceva din ”pe vremea mea” combinat cu referatele de pe internet. Lăsând corupția și interesele de o parte, dezinteresul (elevi/studenți – cadre didactice, pentru că sunt interdependente) strică multe. E greu să înveți un om dezinteresat și astfel pierzi interesul de a-l învăța.
Cred că e important ca cineva cu putere de decizie să hotărască ce vrea de la învățământ: ori cauți o elită și astfel reduci numărul de intelectuali, ori îi faci pe toți absolvenți, dar prost pregătiți – astfel scapi de cifrele urâte din fiecare an.
februarie 14, 2014
Absolut elevii și cadrele didactice sunt interdependente, am mai zis, chiar am subliniat.
Iar școala de altă dată avea bune și rele, ca și școala de azi. De aceea avem nevoie de soluții pentru 2014, nu e necesar să idealizăm ce a fost altă dată, și nici părinții să aștepte de la profesori să mute munții din loc.
Educația pornește de acasă, din familie, profesorii ar trebui să lucreze deja cu un dat, nu cu un gol.
Și dam, chiar crezi că sunt prea mulți intelectuali?
februarie 14, 2014
În acte, da. Atât de mulți încât prețul lor e tot mai mic. E atât de ușor să faci o facultate încât nu merită să n-o faci.
februarie 14, 2014
dunia, intr-un reportaj francez un profesor spunea: daca 10% din copii invata, atunci efortul ei merita.
Cat despre intelectuali, eu pot sa zic ca sunt prea multi ne-intelectuali cu diploma de facultate care nu se pot adapta. Si dau exemplu in Bucuresti, cu avocat cu salariu minim pe economie alaturi de un electrician bun ce castiga 2-300 roni pe o lucrare de cateva ore. Consider ca un intelectual e ratat in momentul in care nu are puterea sa accepte dinamica pietii si sa se schimbe pe el, si asteapta sa se schimbe ceilalti/sistemul.
februarie 14, 2014
ca o concluzie a ultimului cincinal din viata mea, pot sa zic un lucru: educatia se face acasa. NU LA SCOALA!!!
Copilul copie atitudine, comportament, placerea de a citi, de a discuta, de a intelege si invata de acasa.
Ca cifre, sa nu uitam, intr-o sapt. un copil sta 20-30ore la scoala, 200-300 ore acasa. Raport de 10%, Pe an, raportul e si mai slab, pt ca vin si vacantele :).
Ce face scoala? aduce un minim de instruire, si de fapt nici macar asta, ci doar ghideaza cateva directii. Poate deschide ochii despre o carte, despre inginerie, cum sa lucrezi in proiect dar aici depinde tot de startul din afara scolii.
februarie 14, 2014
Si acum sa vorbim din amintiri.
Invatatoarea clasele 1-2 era frumoasaa!!!! ( Tovarasa Mihai, a pozat in revista Femeia de inalta slaba si frumoasa ce era!! ) si era si buna. Si generoasa. Banui ca unii parinti erau generosi cu ea, nu insa mama mea ca nici nu avea de unde. Aveam coronita 13-15 copii, iar unii din coronitzoshi in clasa a 6a nu stiau tabla inmultirii.
Mergeam de placere la scoala, desi m-a trimis cu marul la cosh ca mie imi era foame si m-am trezit molfaind in ora …
Clasele 3-4 am avut in invatatoare cotata ‘buna’. Tovarasa Dragan, iesea la pensie, de moda veche, ne lovea, ne pisca de fund. Tremuram de frica. Sa va dati seama cum tremuram de frica ei, imi aduc aminte ca intr-o zi am lasat pe fratele meu de cateva luni in casa singur sa nu cumva intarzii la scoala – de frica sa nu intru dupa ea in clasa.
Nimeni nu indraznea sa zica ceva contra ei, era sotie de doctor… spusese parintilor ca daca nu pot trece pe la scoala sa vada ce a facut copilul, sa ii dea pantalonii jos si sa ii numere vanataile de pe fund. Ne alinta cu CAPRA, etc… Nu pot insa sa ii uit ranjetul de satisfactie cand isi ascutzea unghiile cu pila, si ne intreba pe cine sa mai asculte.
Am trecut in generala, liceu. Am avut profesori cu har, si profesori nuli. Aduc aminte numele celor buni: profesoara Con, de romana, de origine evreiasca, m-a facut sa imi placa sa citesc!! Profesorul Ilcu de fizica din liceu, cu exemple practice si probleme inventate pe loc – ii adoram orele!!
Salariul lor era 1800 de start, 2200 lei pt cei cu grade. Diferenta este ca ei lucrau 6 zile pe saptamana, duminica adunari de partid. Mama mea muncitoare, avea … 2000-2400 lei (valoarea mai mare cand lucra pe sectia unde primea spor de toxicitate 20-30%) . Si mama lucra 6-7 zile pe saptamana.
Mai sunt laturi ale problemei neabordate. Mai scriu mai tarziu.
februarie 14, 2014
@dam
Ah! Diploma reprezintă statutul de intelectual, eu mă gândeam că intelectual se recunoaște mai ales după un stil de viață.
Și să știi că nu e ușor să faci facultate. Investești ani de zile în facultate, pentru diplomă, că așa e educat românul, orice diplomă contează, iar apoi faci o altă meserie decât ai învățat. Am mai scris despre asta, cei care au terminat Dreptul pun parchet, cei care au terminat Literele fac fotografii la nunți. Dau exemple din ce am cunoscut eu.
De aceea, eu nu insist ca orice elev să facă învățământul universitar. E o pierdere de timp și de bani. Fiecare, până la terminarea liceului, ar trebui să descopere la ce este bun, cam ăsta e rolul profesorilor, să te ajute să descoperi la ce ești bun. Un profesor nu ar trebui să se limiteze la materia sa, adică să insiste ca toți copiii să învețe la materia lui, ci ar fi de un real folos să direcționeze copiii spre propriile lor aptitudini. Eu zic că fiecare e bun la ceva.
@arakelian
Scuză-mă, așa am crezut, că dinamica e pro. Aștept să mai scrii. Biata de tine, ce învățătoare ai avut. Îmi pare sincer rău.
februarie 14, 2014
dunia, stii ce e cel mai grav cu invatatoarea batausa? ca mi se repeta ca e invatatoare buna. Si am fost convinsa ca am invatatoare buna pana acum 10-15 ani, cand am constientizat ca frica/agresiune/amenintari nu sunt metode educationale..
Ca nu miscam de frica ei, probabil, era considerata buna. Dar ca o concluzie, aceeasi clasa tot slaba a fost la matematica, de nu reuseau 70-80% din colegi sa stapaneasca tabla inmultirii la 12-14 ani.
februarie 14, 2014
Pentru o anumită gândire, chiar cultură, frica înseamnă educație.
Eu și acum îmi amintesc de fricile pe care le-am trăit în școală.
februarie 14, 2014
Să știi că nu e greu să faci facultate – logic, nu orice facultate. Nu-mi pari o persoană pra tehnică, dar îți pot arăt cum să te faci inginer fără prea mult efort.
Ca să știi ce vrei să faci și la ce ești bun trebuie să ai un mediu propice pentru asta. Cu toate astea, nu văd ce viitor poți avea prin România ca arheolog, să zicem. Da, ai șanse în lumea asta să faci arheologie, dar șansele sunt mici și cu toată munca și dorința din lume poți rămâne pe lângă.
februarie 14, 2014
Arheolog? La mine la Severin, la Schela, cartierul unde locuiesc, s-a descoperit în malul Dunării un schelet din habar n-am ce perioadă, dar se află la muzeu și scrie acolo că este cel mai vechi din Europa.
Nu sunt deloc tehnică, da. 🙂
februarie 14, 2014
hai sa vorbesc si de lucrurile bune. De profesorii care m-au marcat pozitiv.
Tovarasa (doamna) Con si domnul Ilcu.
Cu ce m-au impresionat? Profesoara de romana, relaxata, senina, care stia sa ne amuze cu mici cuvinte bine punctate din text. Si care aprecia cand ii povesteam ca am citit cartea. A stiut sa imi cultive placerea de a citi… A fost f. trist pt noi cand a plecat in Israel (fix in anii de dinainte de marea plumbuire).
De profesorul de fizica din liceu, o sa povestesc ca era pus pe glume. Si facea analogii cu ceea se intampla in natura. De ex. ne-a predat despre oscilatii ad-hoc, dupa ce a trecut 1 camion pe strada si au vibrat geamurile. Nu imi aduc aminte formule, dar desenele si argumentele date, da.
Si deseori in ore ne vorbea din experientele lui de viata ( cum de a ajuns el sa predea in orasul Dorohoi, aventuri in afara tarii, intamplari cu mecanici, ce ora a avut inainte cu Bobo si Bobi de la FaraZahar etc etc )
Profesorul de sport si de engleza din generala, preda prost ambele, ca era inginer fara alta meserie, dar care mi-a dat cativa de 10 cu probleme de matematica / logica.
Ca o concluzie, ce au acesti profesori de neuitat? Cu ce au iesit ei in evidenta? Mie cu faptul ca ne-a tratat ca pe niste oameni, nu prosti; ca erau imprevizibili si depaseau limitele manualului, ca erau complet disponibili pt noi, ca nu se suparau cand unul cerea voie pana la toaleta (desi il intreba de 2 ori daca nu cumva se duce sa fumeze 😀 ), ca depaseau rigiditatea specifica vremii.
februarie 14, 2014
Comentariul ăsta e un deliciu. Exact, de aia au rămas în memorie, că au avut un comportament decent, senin, înțelegător, deloc condescendent.
Când vorbeai, nu te făcea să te simți ridicol, mânuia semantica în favoarea lui, iar pe tine te lăsa pe gânduri.
Am avut și eu asemenea profesori.
februarie 14, 2014
Dunia, presupun ca ai scris articolul si cerut parerea pt ca intentionezi sa intri in invatamant.
Am o varsta, reusesc acum sa ma detasez de frici, si mai ales distanta de Romania imi da mai multa detasare(evident si aici is probleme, dar nu fac locul discutiilor astea).
Asa ca hai mai bine sa vorbim de lucrurile bune, ce face un profesor sa devina un indrumator. Unde e picatura care face diferenta.
Ca o concluzie personala:
-implinirea interioara, maturitarea emotionala
-stapanirea cunostintelor (recunosc, am fost elevul care vanam greselile profesorilor, pe unii ii irita asta)
-placerea de a preda si vorbi
-talentul (nascut, format) de a asculta.
-leadership-ul (asta lipseste mult din profesorii romani).
Haideti, sa mai scriem despre astea. Eventual poate ajung si la unii profesori / viitori profesori.
februarie 14, 2014
@arakelian: treaba cu cererea și oferta e simplă. Dacă luăm exemplul tău cu avocații, în cazul în care aceștia nu sunt ceruți pe piață, concurența la facultate scade. Astfel, în loc de 100 de absolvenți, poate vor fi 10 anul viitor. Problema e că multe facultăți scot licențiați în mod artificial din cauza bugetării. Dacă o facultate a scos până acum 100 absolvenți/an, iar în următorii 2 ani va scoate câte 10/an, i se va tăia finanțarea. Ca să nu pățească asta se asigură că scoate măcar 80. Asta înseamnă mult peste cererea pieței. Mai mult, datorită lipsei de interes și corupției, mai e un procent care obține o licență, deși nu o merită. În rest, cu cât oferta e mai mare, prețul scade.
Cât despre adaptat, sunt unele lucruri aproape banale, unde nu contează prea mult cât de deștept ești. Orice instalator știe să-ți facă un racord de apă, dar supraviețuiește ăla care are șansa să aibă destui clienți.
februarie 14, 2014
@arakelian
Vreau să intru în învățământ, dar nu acesta este motivul pentru care am scris textul. L-am scris dintr-o iritare, căci am tot văzut, revăzut texte cum se idealizează școala de altă dată.
Eu sunt produsul acelei școli, și știu că școala de altă dată nu mi-a permis să mă exprim și prea puțin mi-a permis să gândesc. De fapt cine m-a lăsat să gândesc sunt acei profesori cu vocație, care caută asta în elevii lor, gândirea.
Vorbim și despre punctele pozitive, nu vreau să se aducă în discuție doar negativul.
De fapt despre abordare vorbim aici, despre abordarea școlii de altă dată și despre abordarea școlii de azi.
februarie 14, 2014
sa mai aduc aminte un lucru ce alta data era motivant: nu aveam de ales. Adica nu existau alternative, gen tv, jocuri pe calc, internet, telefoane etc. Parintii mergeau la munca, copiii la scoala.
Si inca un lucru: noi am facut scoala 6 zile pe sapt. Trecerea la 5 zile pe sapt. inseamna o reducere cu aprox. 20%.
februarie 17, 2014
@Dan
Dar eu am scris despre școala pe care am făcut-o eu, și am făcut-o altă dată. Altă dată e vag spus, perfect de acord.
Mie mi se pare că nimeni nu umilește familia, ci că familia are semnificații noi, noi și vechi. Familia s-a schimbat mult datorită emancipării femeilor, cam ăsta e un motiv, iar eu nu pot să strâmb din nas. Familia a însemnat prea mult timp patriarhat și supunere din partea soției. Mama mea, în lipsa tatălui, dacă venea un domn cu care lucra împreună, îi aducea proiectele la poartă, niciodată nu-l invita în casă. O femeie singură nu-și permitea asta în absența soțului. Mama a fost desenator tehnic și lucra uneori cu arhitecți, căci nu existau încă calculatoarele.
Școala de altă dată, familia de altă dată e vag, foarte vag. Important este prezentul, cum îl construim, ce soluții găsim să fie bine.