Ceva rău urmează să se întâmple. Zborul agitat, haotic și hipnotic al ciorilor de ieri seară mi-a atras atenția. Treceam pe lângă catedrală cu mașina când am observat cârdul. O pată neagră, imensă, urmată de mai multe pete, croncănituri, copaci cu ramurile transformate în ață pe care ciorile atârnau ca mărgelele. M-am gândit la Hitchcock. A văzut cineva ciorile și nu s-a gândit? De la Hitchcock am trecut în revistă toate babele de pe strada pe care am copilărit. Una dintre ele ar fi menționat moartea. Cineva drag o să moară, ați văzut ciorile, iar dulapul a trosnit azi noapte! Dacă nu râdeți, atunci nu aveți simțul umorului. Învățăturile babelor se tratează cu umor și bunăvoință. Nu permiteți babelor să vi se urce la cap, altfel ajungeți să vă calmați bebelușul cu o suzetă înmuiată în țuică.

Ceva rău se întâmplă. Peste graniță un război se desfășoară. O fi ceva nou pe front? Pe frontul de vest nimic nou, să facem și puțină literatură. Lumea n-ar avea expresie fără literatură. Literatura e Alba ca Zăpada, este cea mai frumoasă dintre toate materiile.

Ceva pute în jurul spitalului Louis Turcanu. De o săptămână o duhoare învăluie împrejurimile spitalului. Știu ce vorbesc, am crescut cu wc în curte, iar vidanjarea, cu exalațiile specifice îngrețoșa tot cartierul. Ce se întâmplă la Timișoara, nu știu. Mai nou se întâmplă cu miros.

Revin la începutul articolului. Zborul ciorilor, miasmele, creierul primitiv alertează. Ceva rău urmează să se întâmple. Cortexul prefrontal liniștește. Ceva rău se întâmplă. E război. E criză. E un gol în suflet. Dacă aș acționa după toanele sufletești, atunci aș publica texte goale. Mi s-a părut interesant pentru câteva secunde să public trei seri la rând articole goale. Așa mă simt, asta am de oferit, un gol. E un gol accentuat și de dezamăgirea produsă de persoanele de vârsta mea. Am ajuns la 40 de ani degeaba. Noroc cei care au prieteni. Prietenii te ajută să suporți reprezentările lumii.

Noroc și să închinăm un pahar pentru prieteni.

Foto: Simona Nutu