Copiii, adultii si batranii, 3 cuvinte, 3 substantive, 3 momente ale omului…
Ma opresc acum asupra momentelor. Copiii si batranii se trezesc in zori, ii lasa sau ii indeamna Dumnezeu sa priveasca lumea cu ochii larg deschisi. In orizontul lor limpede, adultii isi mijesc ochii, isi taraie trupul.
Ma tot intreb, de ce ne vor zeii somnorosi, greoi, lipsiti de voiciune in zori?
Mara mea imi zambeste larg in fiecare dimineata, iar eu abia ii pot intoarce un suras din cauza toropelii. Iar afara, ei bine, afara simt pe langa ureche şoapte de flori, de roua, de iarba, de Dumnezeu.
Degeaba inspir lacoma aerul, inefabilul se sustrage, se pierde, non comunicarea elementelor naturii si umane naste frustrare.
Ce ni se ascunde? Ce povesti se scriu pe langa noi cu cerneala incolora?
Poate cocosul canta pentru a intrerupe jocurile inconstiente ale oamenilor cu ale zeilor.
Să râdem înainte de toate
Dunia
flori de camp, curcubee, oameni si carti
Buy me a coffee
Ambasador pentru
Preferința vestimentară a blogului, Atelier Bobar
Partener mieros/sănătos al blogului
Partener prețios al blogului
Acum citesc…
aprilie 30, 2010
Vezi ca iar te-ncurci? Pai mai multa comunicare cu natura decât sa auzi soapte de flori si de roua ce s-ar putea mai mult? Cu Dumnezeu e mai complicat, e bine sa eviti o comunicare directa cu el deocamdata, fiecare lucru la vremea lui. Am sa-ti povestesc cum devine chestia, ceva mai încolo, acum n-am timp de asa ceva. Stiu pe cineva (nu spui cine, persoana insemnata!) care în gradina unui prieten fiind auzea în linistea serii pocnind mugurii copacilor…
aprilie 30, 2010
@Dan
Degeaba aud, k nu inteleg nimic, nu prind nici un sens.
Fizic, chiar simt k pierd ceva, o poveste cu talc, poate!
mai 3, 2010
Duduca, daca cineva vorbeste cu Dumnezeu, lumea zice ca se roaga. Daca spune ca l-a auzit pe Dumnezeu vorbind, zice ca-i nebun. Asa-i si cu natura. Ascult-o în sinea ta si nu mai spune la nimeni.
Cu (tâlc) talc, da, de la cât o dai pe aia mica cu talc (mi-a iesit si acuma!) la fund, numai asta visezi!
mai 6, 2010
@Dan
Nu o dau cu talc, ci cu crema.
Si m-am gandit, soaptele de flori, de roua, de iarba, de Dumnezeu sa le luam k pe un vers, deoarece poezia e inefabila.
iunie 4, 2010
M-am întors în urma (inspiratie!). Intr-un timp spuneai ca nu te omori cu poezia!
iunie 4, 2010
@Dan
Nu ma omor, dar cand o aud cantata de Tudor Gheorghe imi tresalta sufletul.