Mașina de spălat nu s-a stricat că spăl duminica

De mai bine de un an de zile m-am declarat atee. Neg existența oricărei divinități. Mă simt bine. Ceaiul nu și-a schimbat gustul. Mașina de spălat nu s-a stricat că spăl duminica. Am motive să mă ridic dimineața din pat.

Surprinzător că după ce m-am așezat bine în această reprezentare despre viață, i-am înțeles mult mai bine pe creștini. Am suprapus Biblia peste lecturile mele de psihanaliză. Am presupus că își iau dintre paginile Bibliei ce-mi iau eu din psihanaliză: înțelegere, acceptare, alăturare la niște principii.

Lecturile mele m-au ajutat să înțeleg oamenii așa cum sunt ei. Am întâlnit orice situație din viața mea.

Uneori îmi imaginam propria moarte doar ca să-i pedepsesc pe aceia care mă iubeau și îi iubeam. Îmi ziceam: Ați vedea voi atunci cum ar fi fără mine!

Sentimentele ambivalente față de părinți, iubire și ură, se află în oricare dintre noi. Ura nu presupune pedeapsă, iar consecințele nu au nimic de-a face cu Iadul.

Somnul de după amiază are ca efect oboseală și produce dureri de cap și apăsare. Fraza asta am întâlnit-o ieri la Adler și m-a pus pe gânduri. Toate simțirile și gândurile mele le-am regăsit în cărțile de specialitate.

Familia presupune și distrugere. Tații pot fi coercitivi. Mamele pot abuza de boală pentru a controla.

Gelozia concurențială aparține firescului, aia obsesională impune tratament.

Copilăria nu e roz.

Viața sexuală ne afectează ca persoane.

Etc!

Ce vreau să spun este că mă simt bine. Metaforic, au picat lanțurile din jurul inimii. M-am scuturat de ignoranță, m-am adăpostit de delirul de grandoare. Sunt splendidă în teorie și de atâtea ori hidoasă în practică. Dar schimbarea s-a produs. În mine e de multe ori liniște. Pe mine nu se vede asta. Încă reacționez, încă pretind, încă mă plâng.

În timp, cu mult mai multe cărți citite, o să mă scutur și de tânguirea asta nesuferită. Nu sunt nici o victimă. Asta mi-e clar. Rămâne să aplic. Schimbările persoanei se produc în timp și anevoios. Dar oamenii au capacitatea să-și modifice direcția în viață, au însușirile necesare să-și corecteze trăsăturile distinctive.

Nu lăsați pe nimeni să vă convingă de altceva.

Foto: Simona Nutu

Curs de filozofie povestită VIII

Acest blog a rămas, din octombrie, într-un va urma renascentist. Cursul de filozofie povestită s-a oprit la Copernic.
Atrag atenția, cursul de azi o să fie unul cu un disconfort maxim, mai ales pentru filologii care vor și ei să înțeleagă. O să se desprindă senzații stranii.

Copernic a susținut că pământul se învârte în jurul soarelui. Ne amintim că în Evul Mediu nimeni nu a pus la îndoială că pământul era centrul universului. Concepția geocentrică despre lumea a devenit heliocentrică.

Johannes Kepler (1571-1630) arată că planetele se mișcă în orbite eliptice în jurul soarelui. Planetele se mișcă mai repede cu cât sunt mai aproape de soare și cu atât mai încet cu cât sunt mai departe.
O dată cu Kepler s-a arătat că pământul este o planetă ca toate celelalte.

Galilei ne spune că viteza pe care o are un corp se păstrează în mod constant atâta vreme cât nu intervin cauze externe care să accelereze sau să frâneze.

Analogie: schimbați viteza unui corp cu comportamentul unei persoane și reluați fraza.

Lui Isaac Newton (1642-1727) i se datorează descrierea definitivă a sistemului solar și a mișcării planetelor. A explicat CUM se mișcă planetele în jurul soarelui și DE CE.
Legea inerției.

Kepler. Fluxul și refluxul, creșterea și scăderea nivelului mării depind de o forță a lunii.
Newton. Legea gravitației universale.
Fiecare obiect atrage alt obiect cu o forță care crește cu cât obiectele sunt mai mari și care scade cu cât crește depărtarea dintre obiecte.
La nașterea sistemului solar, luna a fost proiectată cu o forță uriașă afară din orbita ei, și astfel depărtată de pământ. Această forță va acționa mai departe în veșnicie, căci luna se mișcă fără să întâmpine vreo rezistență prin spațiul vid de aer, dar în același timp, va fi atrasă de forța de gravitație a pământului.
Ambele forțe sunt constante și acționează în același timp.
Puține legi fizice sunt valabile pretutindeni în univers.

Orice corp continuă să rămână în stare de repaus sau într-o mișcare rectilinie uniformă, atâta timp cât nu e obligat să părăsească această stare datorită acțiunii unor forțe din afară. Un corp asupra căruia acționează simultan două forțe se va mișca pe o orbită elipsoidă.

Toate planetele se învârtesc pe orbite elipsoidale în jurul soarelui, și asta în baza a două mișcări diferite. ÎNTÂI mișcarea în linie dreaptă, pe care au pornit la crearea sistemului solar, și AL DOILEA rând o mișcare spre soare în baza gravitației.

Începând cu Renașterea, omul a trebuit să se obișnuiască cu gândul că trăiește pe o planetă la întâmplare în universul cosmic.
Acum teologia și știința s-au despărțit. Mai importantă ca relația cu Biserica a devenit relația personală a individului cu Dumnezeu.

În timpul Renașterii, Biblia a fost tradusă din ebraică și greacă în limbile populare.
Reformatorii epocii sunt Erasmus din Rotterdam și Martin Luther.
Martin Luther a tradus Biblia în germană și a pus temeiurile limbii germane scrise.

Omul nu obține iertarea lui Dumnezeu și eliberarea de păcate prin ritualuri bisericești. Mântuirea îi era dăruită omului cu totul gratis, numai prin credință. După Luther, omul ar fi fost anihilat prin păcatul originar și numai prin harul Domnului mai putea fi omul justificat.

Pun punct cursului de filozofie povestită de azi. Textul e lung, dar mi-a fost imposibil să-l împart.
Data viitoare o să ne întâlnim în Baroc.