Bărbatul pleacă de lângă femeie. Femeia pleacă de lângă bărbat. Nici unul nu pleacă de lângă copil.

O să întrerup șirul articolelor despre spectacolele de teatru. O ia Analytics-ul razna. Scad cifrele, iar luna decembrie vine în galop cu cheltuieli prevăzute și neprevăzute. Cu alte cuvinte, înțelegeți ce nu scriu. Înainte de orice altceva, țin să mulțumesc companiei care nu mă părăsește niciodată. Loialitatea voastră mă înduioșează. Nu vă alungă teatrul, cărțile și cugetările adânci.

Am nevoie de regiment. Să se încoloneze batalionele. O să scriu despre Mara.

Sincer, o să scriu mai mult despre situația femeii despărțite. Eu sunt despărțită de cinci ani. În acest interval, în care pare că am fost atent observată, am desprins două atitudini.
Prima, cea care mi-a dat de furcă la început, aparține femeilor care mă judecă. M-am despărțit de tatăl Marei. Mi-a trebuit să fiu și femeie. Am eșuat. Nu m-am implicat. Nu m-am dedicat. Sunt ciumată, sunt de ocolit.
A doua atitudine vorbește despre admirație. Unele femei se uită la mine cu stimă. Îmi cresc fata singură. Cum o cresc. Am dat dovadă de curaj să ies dintr-o relație inoportună, lipsită de iubire.

S-au grăbit. S-au grăbit să mă judece. S-au grăbit să mă admire. În momentul în care spun cu voce tare că sunt despărțită, dar pe Mara o cresc împreună cu tatăl ei, apare deruta. Poftim? Cum e posibil și mai ales de ce?!

De ce nu ne folosim de copil ca să ne rănim și să ne jignim reciproc?! Pentru că ne rănim și ne jignim fără să implicăm copilul. De cele mai multe ori nu implicăm copilul. Nu suntem nici unul, nici altul vreun iluminat.

De-a lungul anilor am primit multe mesaje de la femei, dar și de la bărbați aflați într-o situație asemănătoare. Expunerea pe blog și pagina de facebook care ne arată chipurile au creat o anumită impresie. Mara și cu mine putem fi abordate. Eu pot să ascult și mai ales să dau mai departe din experiența mea.

Nu știu ce să zic despre asta. Mai mult aș putea să vă spun ce să nu faceți decât ce să faceți.

Chiar așa aș începe, cu o rugăminte. Nu vă folosiți de copil pentru a-l răni pe celălalt. Nu este important vinovatul dintr-o despărțire în educarea copilului. Dacă nu există abuz sau neglijență din partea unui părinte, acesta este răspunsul meu. Lăsați copilul să crească lângă amândoi. Bărbatul pleacă de lângă femeie. Femeia pleacă de lângă bărbat. Nici unul nu pleacă de lângă copil. Dacă nu este vorba de neglijență cum am specificat mai sus.

O găselniță am descoperit după despărțire. Am exploatat-o la maxim cu Mara. În minutele ei triste și tânguitoare, de ce v-ați depărțit tu și tata?, o mângâiam pe obraz și cu arătătorul îi conturam chipul. De la cine ai tu nasul? De la mama. De la cine ai ochii? De la tata. De la cine ai părul? De la mama. Vezi?! Pe chipul tău mama și tata mereu vor fi împreună. Noi trei suntem un cerc, iar cercul e perfect. Pe cine iubește mama cel mai mult? Pe mine, pe tata și pe Leto. În cazul nostru. Fiecare familie are animalul ei sau nu-l are în patru picioare.

Tata e sfânt indiferent de caracterul bărbatului. Mama e sfântă indiferent de caracterul femeii.

Firește că mi-am frământat mâinile și mințile mai ales după despărțire. Chiar am făcut ceea ce era corect? Mai are o femeie nevoie de dragoste și de sex după ce a născut? Are.

Mara m-a ajutat să înțeleg. Copiii mereu ajută. Zilele trecute m-a întrebat dacă Făt Frumos și cu mine ne-am certat vreodată. Desigur, Mara. Mama ta e genul care se ceartă. E terapie pentru mine. Nu, mama. O ceartă adevărată. Voi mereu vă zâmbiți în timp ce discutați și pe un ton semiridicat.

Vă las să desprindeți morala.

Foto: Bogdan Mosorescu