Să scriu, să nu scriu, să scriu, să nu scriu despre Roma. Prea s-au scris multe ca să nu am senzația că o să pic într-o capcană la prima propoziție despre Roma. Dar las sufletul stăpân și mă apuc să înșir tot ce a adunat, iar minții îi permit să plasticizeze realitatea zilelor mele romane.
Un punct tare al acestei excursii au fost fetele mele, am mers doar fetele pe urmele marelui imperiu sau în urma marelui imperiu. Orice excursie cu fetele mă ajută să cresc, să mă dezvolt, să mă descopăr ca om.
Ca femeie, orice lucru făcut de una singură te întărește, te obligi oarecum să gândești, să intuiești, să simți, să te acoperi de senzații într-un conștient-inconștient. Lângă bărbați intuim și simțim mai mult. Nu este neapărat o pierdere, dar nu câștigăm niciodată. În ultimul timp îmi doresc să câștig, iar la Roma am câștigat.
Ce am câștigat? Am câștigat impresia că sunt un caracter suveran, un caracter care conștientizează că orizontul se mută de la Drobeta Turnu Severin la Piazza di Popolo. Din Piazza di Popolo, dacă privești atent în zare, vezi pe cer caii de la Vittorio Emanuele II. Urmărind caii, picioarele te poartă spre ei, cu ochii admiri în stânga și în dreapta. În stânga și în dreapta ai tot ghidul turistic al Romei, aproape tot, ai Fontana di Trevi, ai Pantheonul, ai Piazza Venezia, ai Piazza di Spagna, ai Piazza Navona, ai Colosseumul. Pentru Vatican ai nevoie de alte îndrumări.
Între dreapta și stânga, noi am făcut kilometri, Corso mi-e la fel de cunoscut ca Liviu Rebreanu din Timișoara sau Crișanul în Severin, fără să fac vreo comparație. Comparație nu există, deoarece tot acel Corso m-a sedus.
Am revenit de 3 zile în țară, dar seara adorm la Roma. Recuperez din amintiri străduțe, columne, statui, cafenele, picturi, fațade, culori, umbrele, un soare parșiv, o arenă a foștilor gladiatori.
La Colosseum am privit mult. Cu exerciții de imaginație, cu firmituri de lectură din Quo Vadis am încercat să zăresc o luptă în arenă. Nu am reușit, în schimb i-am alintat pe italieni. Un popor devorator de alte popoare, un popor care a devenit cultură majoră jefuind culturile minore, iar azi trăiesc și se mândresc din istoria lor. Firește, este de înțeles. Am sorbit vin și le-am trecut cu vedere funcția de prădători. I-am ascultat cum vorbesc și le-am răspuns cât am putut în limba lor, și trei zile am zburdat în niște senzații îndestulătoare.
Roma e un oraș frumos și oricât aș încerca, nu pot să plasticizez această propoziție.