Mașina de spălat nu s-a stricat că spăl duminica

De mai bine de un an de zile m-am declarat atee. Neg existența oricărei divinități. Mă simt bine. Ceaiul nu și-a schimbat gustul. Mașina de spălat nu s-a stricat că spăl duminica. Am motive să mă ridic dimineața din pat.

Surprinzător că după ce m-am așezat bine în această reprezentare despre viață, i-am înțeles mult mai bine pe creștini. Am suprapus Biblia peste lecturile mele de psihanaliză. Am presupus că își iau dintre paginile Bibliei ce-mi iau eu din psihanaliză: înțelegere, acceptare, alăturare la niște principii.

Lecturile mele m-au ajutat să înțeleg oamenii așa cum sunt ei. Am întâlnit orice situație din viața mea.

Uneori îmi imaginam propria moarte doar ca să-i pedepsesc pe aceia care mă iubeau și îi iubeam. Îmi ziceam: Ați vedea voi atunci cum ar fi fără mine!

Sentimentele ambivalente față de părinți, iubire și ură, se află în oricare dintre noi. Ura nu presupune pedeapsă, iar consecințele nu au nimic de-a face cu Iadul.

Somnul de după amiază are ca efect oboseală și produce dureri de cap și apăsare. Fraza asta am întâlnit-o ieri la Adler și m-a pus pe gânduri. Toate simțirile și gândurile mele le-am regăsit în cărțile de specialitate.

Familia presupune și distrugere. Tații pot fi coercitivi. Mamele pot abuza de boală pentru a controla.

Gelozia concurențială aparține firescului, aia obsesională impune tratament.

Copilăria nu e roz.

Viața sexuală ne afectează ca persoane.

Etc!

Ce vreau să spun este că mă simt bine. Metaforic, au picat lanțurile din jurul inimii. M-am scuturat de ignoranță, m-am adăpostit de delirul de grandoare. Sunt splendidă în teorie și de atâtea ori hidoasă în practică. Dar schimbarea s-a produs. În mine e de multe ori liniște. Pe mine nu se vede asta. Încă reacționez, încă pretind, încă mă plâng.

În timp, cu mult mai multe cărți citite, o să mă scutur și de tânguirea asta nesuferită. Nu sunt nici o victimă. Asta mi-e clar. Rămâne să aplic. Schimbările persoanei se produc în timp și anevoios. Dar oamenii au capacitatea să-și modifice direcția în viață, au însușirile necesare să-și corecteze trăsăturile distinctive.

Nu lăsați pe nimeni să vă convingă de altceva.

Foto: Simona Nutu

Într-un final, viața fără Dumnezeu

301596_10150403939356348_1968031976_nPe unii viața fără Dumnezeu îi înspăimântă. Îi pot înțelege. Pe mine viața fără Dumnezeu m-a liniștit. Nu mai e nimeni care să mă pedepsească, nimeni care să mă răsplătească. Am rămas eu și consecințele. Greu de imaginat pentru un credincios, dar am o viață frumoasă chiar dacă spăl duminica sau în ziua de sfânta Maria.

Iar Universul nu mi s-a părut niciodată mai atractiv. Mă uit la stele cu speranță și încredere. Există în lume oameni dotați cu inteligență care vor umple toate golurile din știință. Umanitatea a făcut pași mici, dar a înțeles suficient cât să-și accepte limitele prezente.

Într-un final vom umple toate golurile.

Simt căldură în abdoment. E iubirea mea pentru condițiile de viață, univers și pământ.

Peste tot văd frumusețe. Nietzsche s-a născut prea repede. Dumnezeu încă nu murise, încă nu a murit, dar se îndreaptă repejor spre o simplă poveste. Am crezut în zei, am trecut la Dumnezeu, urmează viața fără nici un Dumnezeu.

Într-un final!