Tag Archives

  • Home
  • /
  • Tag Archives: "demnitate"

Eu dețin puterea felului în care aleg să mă simt

De 20 apr., 2020 0 Trăiri afective ale mele , , , , 0

Mi-ar plăcea să scormonesc în mine până la un moment anume. Când am fost pentru prima dată nemulțumită de mine ca persoană. Când am ridicat ochii admirativ spre cineva și mi-am dorit să-i semăn. Îmi las deoparte părinții. Nu m-am dat în vânt după tata. Dur, violent, vulgar. I-am apreciat și părțile bune. Corectez. Am ajuns să-i apreciez și părțile bune. Mama n-a avut nici o șansă. Blândă, modestă, supusă. Am iubit-o. O iubesc. N-am admirat-o. Am condamnat-o pentru viața noastră de familie. Nu tata a fost vinovat. Ea a fost vinovată că a acceptat. Nu, n-am admirat-o.

Dar când am fost pentru prima dată nemulțumită de mine? Înainte să merg la școală m-au învățat să număr. Săream numărul șapte. Poate atunci. În primul an la școală m-a ridicat învățătoarea în picioare să răspund. N-am răspuns. Urechile produceau un sunet prelung și ascuțit. Obrajii ardeau. Poate atunci. Aș putea continua pe pagini.

Prima dată când te simți nemulțumit de tine reprezintă o cădere. De atunci încolo cazi și te ridici. Prima cădere e importantă. Ești tu atunci. O ființă de la sine înțeleasă. După ridicare devii o ființă înțeleasă de alții. Să fii într-un fel. Să vezi într-un fel. Depinde la ce vârstă cazi. Dacă nemulțumirea se produce timpuriu, atunci se reduc șansele să-ți recuperezi durerea. E necesar să recuperăm acea primă nemulțumire și decăderea de după.

Avem capabilitatea să ne recuperăm cea mai bună posibilitate de ființă a noastră. Persoana dinaintea nemulțumirii de sine când tot ce voiai era să descoperi, să explorezi, să atingi, să fii. Înapoi în zilele noastre, când cineva sau ceva îmi strică dispoziția, mi-e clar cine deține puterea.

Eu dețin puterea felului în care aleg să mă simt. O nepolitețe, o jignire, un eșec, o pierdere, o trădare ne dezechilibrează. Eu plâng. Asta e reacția mea imediată. Uneori fantazam cu propria moarte. Așa îi pedepseam pe cei care m-au făcut să sufăr. M-am potolit în imaginar. Nu mai aplic pedepse. Sunt tristă. Accept. Sunt furioasă. Accept. Respir greu. Beau apă. Îmi fac un ceai. Mă mișc. Spun ce am de spus. Întotdeauna spun ce am de spus. Asta înseamnă defulare și prezervare. Mă feresc singură de mizeriile sufletești. Îmi continui viața așa cum o cunosc.

E o rețetă. Notați. Când ne aflăm într-un conflict. Acceptăm tristețea. Acceptăm furia. Bem apă. Dormim. Ne mișcăm. Răspundem. Ne continuăm viața așa cum o știm.

Viața presupune și demnitate. Dintre toate atitudinile dezvoltate de om, atitudinea demnă e preferata mea.

Foto: Bogdan Mosorescu

Toată viața bunicile și mamele v-au bătut la cap să vă spălați pe mâini. În sfârșit înțelegeți de ce

De 13 mart., 2020 0 Trăiri afective ale mele , , , , 0

În prezent, în minutul în care scriu, românul se spală pe mâini. Pe site-ul Ministerului Sănătății, ms.ro, găsiți recomandări privind conduita socială responsabilă în prevenirea răspândirii coranavirus. Câteva mesaje m-au pus pe gânduri. Există persoane care așteaptă de la mine să acționez.

Să scriu despre coronavirus.
Să mă filmez vorbind despre coronavirus.
Să îndemn la conduită socială responsabilă.

Vă întreb acum. Cine sunt eu? Cine sunt eu în acest context social. Nimeni. Exact. De aceea v-am direcționat către Ministerul sănătății. Nu aveți încredere în autorități. Nu vă condamn. Neîncrederea întreține epidemia. Rețineți și acest aspect. O să scriu totuși despre ceva. Timișoara e plină de rinoceri. Ăsta e un marketing dat dracului pentru piesa lui Ionesco. Rinocerii au invadat supermarketurile, dar mai ales au acaparat rațiunea și prestigiul.

Orice s-ar întâmpla în lume, aleg să-mi trăiesc zilele cu o atitudine demnă. Stăteam zilele trecute în spatele unui domn bătrân. Își cumpărase două sticle de dezinfectant. De la sticle, mi-am mutat privirea pe trupul domnului care părea că se retrăsese în hainele scrobite. Mi-a părut rău de acel necunoscut. Mila mi-a provocat o stare de vomă. Rinocerii așteaptă de la bătrâni să renunțe voluntar la dezinfectant. Ei să trăiască, cei tineri. Ce-ți mai dorești la 80 de ani?!

Ce ne dorim cu toții: viață.
Ce viață presupun că o să aibă tinerii rinoceri la finalul epidemiei? O să ajungem și acolo. Epidemia are un sfârșit, doar că, istoric vorbind, epidemia se termină ca un extemporal: pe neanunțate. Rămâne verificarea caracterelor dintr-o perioadă de criză. Răutate. Prostie. Ignoranță. Violență. Ce tablou hidos! Am realizat acum. Nu e marketing exclusiv pentru Rinocerii lui Ionesco, ci și pentru evenimentul meu din 29 mai unde-l celebrez pe Oscar Wilde cu două lucrări monumentale: Importanța de a fi Ernest și Portretul lui Dorian Gray.

Mai îmi pun o întrebare. Oamenii se tem pentru viața lor sau pentru stilul lor de viață? Luptă instinctul cu civilizația. Familiile sunt obligate să petreacă timp împreună. Civilizația a redus acest timp la vacanțele de vară și de iarnă. Instinctul te trimite în izolare cu familia. Nu e vară, nu e iarnă. Și timpul stă pe loc.

Vă îndemn, dragi cititori ai mei, să probați demnitatea. Toată viața bunicile și mamele v-au bătut la cap să vă spălați pe mâini. În sfârșit înțelegeți de ce.

Să ne spălăm pe mâini înainte de toate!

Foto: Bogdan Mosorescu