Distopie pozitivă? Lumea e frumoasă, dar nu o căutați prea mult în coarne

Castelul Escu, castelul locuit de Făt Frumos și de mine este compus din două apartamente. Fiecare în apartamentul lui și-a făcut de cap. Așa se prezintă în lume copiii ținuți în frâu. Când scapă, fac numai ce vor ei. Lor nu le spune nimeni ce să facă. Făt Frumos are în vocabular această replică. Capul meu ați văzut ce a realizat din apartamentul comunist.

Făt Frumos locuiește la etajul șapte. Eu locuiesc la etajul unu. Mai am 200 de pagini de citit din Diplomația lui Kissinger. În weekend m-am afundat în ultimatimul lui Hrușciov.
Imaginați-vă acum că aveți televizoarele deschise pe știri. Auziți de infectările cu Covid, de Cîțu, de Mourinho, despre situația elevilor etc. Acesta ar fi etajul unu. Când îți bei ceaiul, cafeaua, berea sau paharul de vin și discuți despre problemele actuale ale societății te situezi la etajul unul. Când citești cărți ca Diplomația urci la etajul șapte. Ceaiul, cafeaua, berea și paharul de vin se transformă într-o doză de cocaină. Vezi imaginea generală cu tot cu monștri. Monștri sunt peste tot, cunoscut și necunoscut.

Citesc Diplomația și mă îngrețoșez. Citesc Diplomația și devin Alice în țara ororilor. Citesc Diplomația și simt în carne sforile cu care execut dispozițiile marilor puteri. Sunt o marionetă care trăiește într-o societate distopică pozitivă. Cum vine asta, distopic pozitiv? Distopia presupune o lume imaginată și negativă. Distopia pozitivă presupune o lume de netăgăduit și pozitivă prin iluzia libertății. Trăim în ficțiune considerată libertate de la Revoluția Franceză: libertate, egalitate, fraternitate. Trăim în ficțiune considerată libertate de la căderea zidului Berlinului. De ce au luptat națiunile în Al Doilea Război Mondial? Pentru că omora Hitler evrei, iar Stalin efectua o epurare asupra propriului popor? Acesta este etajul unu. De la etajul șapte vedeți flota americană ocupând oceanele, vedeți rachetele din Cuba ca o neputință a lui Hrușciov. Moartea unui individ sau alienarea persoanei ocupă un loc important în literatură și în mințile altor indivizi. Persoanele reprezintă numere pentru marile puteri. Numere de trimis în Vietnam. Numere de trimis în Irak. Numere. Urcați la etajul șapte. Nu vă invit la Făt Frumos, vă îndemn să priviți macro. O să vă potolească propria importanță. De fapt vă lasă fără pretenții de importanță.

Puneți apoi mâna pe o carte de beletristică sau de povești pentru copii, ascultați muzică, zâmbiți unui copil. Lumea redevine frumoasă. Lumea e frumoasă, dar nu o căutați prea mult în coarne.

Foto: Bogdan Mosorescu

O ușă închisă la Paula`s Choice și o bosumflare care nu mai trece

Citesc în continuare cărți mari. Diplomația lui Kissinger are peste 700 de pagini. Din cartea asta s-a desprins dorința de a ști mai mult despre Franklin Roosevelt. Mi-am comandat Roosevelt de Emil Ludwig. Citesc cu interes, dar fără nici o suplețe intelectuală. Cu alte cuvinte, mintea îmi băltește. Trăiesc londonez la mine în cap. E totul în ceață.

Așa că o să vă povestesc ceva mai lumesc. O să aduc în discuție cremele folosite de mine pentru îngrijire, dar subiectul nu-l constituie ceremonialul cu care îmi încep sau îmi sfârșesc ziua. De vreo doi ani am început să folosesc cremele de față de la Derma Oxy, produse daneze. Nu se găsesc în magazine, iar uneori, dacă te prezinți în lume cu o atitudine boemă ca mine, rămâi fără cremă pentru că nu ai comandat la timp. Am în cap vorbele lui Radu Beligan: Boemia te pierde! Am în practică o doză de insolență. Și doza asta mă costă. Rămân uneori fără cremă, dar absența nu o tratez cu privarea pielii de hidratare. Așa am ajuns să mai testez o cremă sau alta. Așa am testat produsele de la Eisenberg, Terry sau Paula`s Choice.

Ultima dată când am rămas fără cremă am intrat pe site-ul celor de la Paula`s Choice. La finalizarea comenzii, transportul m-a făcut să mă răzgândesc. Locuiesc la două străzi de magazinul Paula`s Choice de la Timișoara. O să merg dimineață după ce o las pe Mara la școală. Exact așa am procedat! Am parcat, am intrat pe poartă. O domnișoară m-a întâmpinat la ușă. Ați venit să ridicați comada? Nu. Am venit să cumpăr. Ne pare rău, la noi doar se ridică, nu puteți achiziționa din magazin. Ușa s-a închis.

M-am întors la mașină cu coada între picioare. Am apucat telefonul și mi-am comandat crema de la Derma Oxy. M-am bosumflat, firește! Situația am suprapus-o peste afacerea mea. Prezența mea, prin atitudine, poate să-i determine pe posibilii clienți ai Tricoului Inteligent să se răzgândească. Oare câți cumpărători am pierdut din cauza mea?! Oare câte uși am închis asemenea domnișoarei de la Paula`s Choice?! Raționamentul nu mi-a atenuat bosumflarea. Atât de tare m-a deranjat atitudinea domnișoarei, că nici măcar pe instagram nu le mai apreciez fotografiile. Aștept să-mi treacă. O să-mi treacă.

La încheiere menționez că bosumflarea mea nu are nimic de-a face cu brandul Paula`s Choice. Bosumflarea mea se datorează comportamentului uman. Purtarea mea o considerați exagerată sau aveți experiențe similare?

Foto: Zenobia Lazarovici