Abandonați în 2017. Încă abandonați în 2018

După o scurtă evaluare a anului 2017, am ales pentru descrierea lui două adjective: bun și fermecător. N-au lipsit orele pline de disperare, de suflet hăituit, de buze mușcate, de degete roase, de calorifere sparte. Dar balanța a înclinat spre satisfăcător. Orice durere a lui 2017, privind în urmă, revine sub forma unei amintiri. Îmi amintesc că am suferit, dar nu mă doare nimic. Nici măcar datoriile. Am decis să le port pe umeri cu mândria omului care s-a îndatorat muncind.

Pe blog a rămas ceva ce trebuie făcut: un articol despre cutiile de pantofi. Am cerut în decembrie, în numele unor copii, niște cutii de pantofi cu funcția schimbată. Copiii abandonați, datorită donațiilor dumneavoastră, au primit cadouri de Crăciun.

Ce s-a întâmplat? O prietena, Flore Iacob, asistent social la DGASPC Mehedinți mi-a solicitat ajutorul. Sub grija ei, ce semnificație are grija unui asistent social, se află 22 de cazuri, 37 de copii abandonați. Și-a dorit pentru ei o mică bucurie: daruri de Crăciun. Cu mine și zecile de persoane care s-au organizat, a reușit. Fiecare copil a primit ceva de Crăciun.

Cum am procedat? Am scris un articol cu o scurtă introducere, apoi am lăsat o listă cu numele copiilor. Am povestit, am cerut, am așteptat. Reacțiile nu au întârziat. Datorită numărului mare de persoane anunțate cu dorința de a fi Moș Crăciun pentru un copil abandonat, am stabilit o zi pentru a aduna cutiile la Apiarium. Emese Badina a pus la dispoziție Casa cu iederă. Între 9 dimineața și 17 după-amiaza am strâns cutii.

Ce am descoperit? Toate persoanele mi-au mulțumit pentru punerea în acțiune. Două persoane din cinci m-au întrebat dacă ajung cutiile la copii. Cinci persoane din cinci și-au exprimat îndoiala.

Ce concluzii am tras? 1. Faptul că toată lumea mi-a mulțumit, fără nici o excepție, înseamnă că numărul persoanelor cu însușiri și abilități educate nu e neglijabil. Cantitate este, vocea nu răzbește. 2. Numele Dunia constituie o garanție. 3. Suspiciunea din jurul instituțiilor menține economia gesturilor altruiste. 4. Asistenții sociali și asistenții maternali în special sunt pentru copii o prezență pe tot parcursul anului, 365 de zile. 5. Trecerea de la un a fi pasiv la un a fi activ se datorează circumstanțelor favorabile prin preajma Crăciunului. 6. O să pregătesc o nouă chemare la acțiune în luna iulie.

Unde au ajuns cadourile? Cutiile au ajuns la ei, la copii. Abandonați în 2017, tot abandonați și în 2018. Pentru dumneavoastră am pregătit niște fotografii. O să pun în articol două fotografii: una din ziua în care s-au strâns cutiile și una de la serbarea unde copiii au primit darurile.

Vă mulțumesc pentru încredere. Mă înclin în fața fiecăruia dintre dumneavoastră care ați donat.

Sunt într-o relație cu Casa Faenza

Sunt într-o relație cu Casa Faenza Timișoara. Din martie, dar anul 2011, există o legătură între mine și această instituție. La rugămintea unei prietene, angajă a Casei Faenza, în fiecare an, în preajma sărbătorilor pascale cer ajutorul oamenilor buni, buni cu vorba și cu fapta, în sprijinul copiilor.
Iepurașul urmează să treacă și pe acolo, iar direcția lui e stabilită de porniri sufletești.
Cu acest text, intenționez să cer. Nu cer măsurabil. Nu interesează pe nimeni cât. Nu interesează pe nimeni ce.
Atenție, instituția lucrează cu acei copii cu probleme speciale. Bucuriile lor depășesc înțelegerea noastră. De aceea hăinuțe, jucării, dulciuri, donații în salbe de galbeni, glumesc, glumesc, toate vor fi binevenite, bine primite de instituție în numele copiilor.
Există și o răsplată. Un spectacol la care sunt invitați toți aceia pe care nu-i îndepărtează erorile de cromozomi. Genetica nu stăvilește iubirea sau așa ar fi firesc.
Acestea fiind spuse, pe acorduri de mandolină, ascult concertul de mandolină a lui Vivaldi în timp ce scriu, vă rog și eu frumos, în numele copiilor speciali de data aceasta, să urmați o pornire a inimii și spre Faenza.

Subiect în coadă: câinii

A rămas în coadă de foarte multă vreme un subiect. Între timp, acest subiect a devenit de interes național. Da, vorbesc despre câini. Precizez, aici nu o să fie vorba despre pro sau contra eutanasierii. Nu. Aici o să fie vorba despre fostere.

Asociațiile de protecția animalelor din Timișoara nu dispun de adăposturi proprii, ci se bazează pe fostere.
Pentru a putea fi Foster, în primul rând trebuie să iubești animalele.
FOSTER înseamnă să poți lua în grijă pentru o perioadă de timp un animal (câine sau pisică). Asociația se va ocupa de pregătirea lui (vaccinare, deparazitare, tratamente etc.) și va asigura hrana necesară.
Fosterele în România sunt de două feluri:
1)Foster Gratuit: la care nu se plătește cazare.
a) foster care poate prelua gratuit în regim de urgență un animal pentru o perioadă de câteva zile (pe perioada tratamentului)
b) foster care poate prelua gratuit un animal până la adopția acestuia
2)Foster plătit: la care se plătește lunar o sumă de bani pentru cazarea unui animal.
Asociația va explica Fosterului ce trebuie făcut zilnic:
– asigurarea hranei animalelor și a apei
– păstrarea curățeniei în spațiile ocupate de acestea
De asemenea, acesta va anunța Asociația la orice semn că vreunul dintre animale ar prezenta vreo problemă.
Fosterele se pot afla atât în Timișoara cât și în localitățile apropiate.

Am publicat textul integral, așa cum mi-a revenit mie, deși am primit permisiunea să intervin. Am ales să nu o fac. Nu-și au rost plasticizările în asemenea situații.
Completez însă.
De câteva ori am ajuns și eu, împreună cu Asociația ACT Timișoara, la un foster. Ultima dată m-a însoțit și Mara. Mergem la socializare cu câinii, mulți dintre ei fiind exagerat de sperioși. Ce înseamnă exagerat în acest caz? Înseamnă că o voce puternică, o mână ridicată pune câinele pe fugă, o atingere provoacă schelălăit. Acești câini au fost luați de pe străzi și duși în diverse fostere.
Bineînțeles că am scris acest text pentru a face apel la toți iubitorii de animale. Au nevoie de stăpâni, dar cine nu-și poate lua un asemenea angajament mai poate ajuta prin voluntariat, hrană, donații în bani.

O să pun și o poză cu doi dintre orfanii asociației ACT Timișoara, asociație pe care o găsiți și pe facebook.

1377539_672918056051685_2001907478_n