Am părăsit Berlinul înainte să răsară soarele. Pe 1 iulie soarele se ridica pe cer, eu ridicam bagaje în tren. Mâinile mele încă îmi arată străduințele acestei excursii, aș putea scrie o poveste separat despre mâini și picioare.
La prânz, cu două trenuri schimbate, cu un timp foarte scurt de a schimba trenul, 2 minute, am ajuns la Amsterdam.
Fiind acum cu povestea la Amsterdam, mă întreb în ce direcție s-o duc, peisajele Olandei, muzeele Amsterdamului sau fumatul din coffee shop? O să mă opresc și o să construiesc azi în jurul clișeului.
Am fost la Amsterdam și am fumat iarbă. Faptul constituie una dintre cele mai mari prostii ale mele, dar sunt foarte mândră.
M-am plimbat prin oraș cu o curiozitate de provincial, căci pașii mă duceau ușor pe lângă vitrine în care fete în lenjerie ispiteau bărbații.
Oare versurile lui Baudelaire se potrivesc aici?
Căci am, ca să-i înduplec pe acești amanți blajini
Oglinzi, în care totul mult mai frumos se așterne
Adâncii mei ochi limpezi plini de lumini eterne.
Mă întreb acum dacă cineva le-a privit în ochi, ochii lor îmi par acum asemenea oglinzilor dintr-o casă unde se afla un mort, toate suprafețele lucioase sunt acoperite pentru a nu rămâne sufletul captiv și să nu bântuie. Dar plecai departe, mințile se pierdură și dintr-o amintire care urmează să fie mărturisită.
Asta s-a întâmplat, mințile mele au plecat. După 3 fumuri, într-un coffee shop cu o lumină difuză, mințile m-au părăsit puțin, iar acestui fapt îi datorez un atac de panică îngrozitor. Stăteam lăsată pe spate pe o banchetă, priveam neputincioasă în jur și retrăiam filmul Taken. Fruntea mea împodobită cu perle de sudoare a început să-i îngrijoreze pe cei din jur. La îndemnul de a mă gândi la ceva frumos, mi-am pus-o pe Mara în față ca o icoană. Și m-am mișcat. Mi-am schimbat poziția corpului și foarte ușor, mintea mea a efectuat un salt într-un râs ușor, tare, zgomotos, isteric. Toată seara am văzut 3D, m-am întrebat cât ține această stare, dacă o să-mi amintesc, aș fi vrut să scriu în momentul acela, mi-a fost ciudă că lecturile mele, Freud și Jung, nu mă ajută să-mi stăpânesc mintea, mă văitam cu fiecare persoană nouă care intra că mie nu-mi plac oamenii, și am povestit despre Star Trek, un episod din Star Trek unde personajele jucau cărți, dar era o activitate care se repeta și se repeta până au ajuns să-și dea seama. Asta am făcut și eu câteva ore, am repetat la nesfârșit tot ce am scris mai sus, 3D, cât ține, o să-mi amintesc, scris, Freud, Jung, oamenii care nu-mi plac, Star Trek.
Seara la hotel am făcut un duș, mi-am spălat dinții conștiincioasă și am adormit înainte ca obrazul meu să atingă perna.
Acesta a fost un fum la Amsterdam.