Proiectul #poartariduri m-a scos din casă. M-a băgat în alte case. Mie îmi place la nebunie la mine acasă. În sufragerie m-am înconjurat de cărți, picturi, sculpturi. Lumea întreagă am îndesat-o într-un spațiu de aproximativ 20 mp. Cu o întindere de braț traversez epoci și oceane. Cu un ochi aruncat deslușesc povești de dragoste, trădări, infidelități, societăți.
Ca să scriu, mă afund în canapea sau pe fotoliu. Îmi vin ideile. Îmi fug ideile. Alerg după ele. Le urmăresc. Le prind. Le aștern. Le dau drumul. Gata! S-au dus! Am pierdut formulări, propoziții și fraze întregi. Tot ce am scris vreodată s-a concretizat din resturi, reprezentări palide a ceea ce am intuit. Când stau acasă nu mă interesează de nimeni și de nimic.

Nu mă interesează că femeile își injectează cu nemiluita acid în buze. Nu-mi pasă că frumusețea a devenit motiv de desfigurare. În numele frumuseții și al tinereții, femeile și-au anulat demnitatea. Asta gândesc. Nu mai încerc să îndulcesc realitatea. Judec. Nu mai încerc să mă scuz.

Încerc, adevărat, să nu vorbesc neîntrebată. Dar dacă mă întrebați, acesta este răspunsul meu: am regresat, arătam ca niște maimuțe. Iau personal întoarcerea la o formă inferioară de dezvoltare când ies din casă și în mod special când fiica mea, adolescenta, iese din casă.

În doi ani, Mara va atinge vârsta majoratului. Este deja o tânără femeie, dar încă vine să verifice cu mine unele acțiuni asupra propriului corp. Mama, să mă epilez cu laser? Mama, să urmez un tratament pentru acnee? Mama, să-mi port tricoul atât de ridicat? Mă îngrozește: Mama, să-mi bag acid în buze?

O tânără fată de 18 ani, cu toată viața înainte, cu potențial neexploatat, cu abilități rezonabile nu se simte suficientă. Și începe să corecteze din exterior, la început într-o manieră exiguă. Apoi buzele cresc, rațiunea seacă, căci acizii și botoxul înlocuiesc gândirea critică. Nu mai este necesar să știe, ci să arate.

Fetele par să trăiască înconjurate de oglinzi magice care se hrănesc cu creierul și vulnerabilitățile lor.

Așadar.

Îmi pasă când ies pe ușă. Misiunea de a arăta femei îngrijite, dar nedeformate, mă împinge să merg înainte.

Nu-mi pasă când stau acasă. Fiecare să facă așa cum îi place.

Dar.

Cortina nu a picat. Ies din casă și văd buze crescute cu violență.

De aceea.

#poartariduri

Foto: Bogdan Mosorescu