Severinul aparține șmecherilor, dar Severinul mi-e suflet

În fiecare an am încercat să am o excursie cu Mara. Eu și Mara, cu un bagaj generos, am călătorit la noi la unguri, la Covasna, la Cadaques, în Egipt etc. Mereu am mers pe urmele cuiva. Cărțile și filmele ne-au arătat încotro s-o apucăm. Anul acesta aveam plănuită o excursie la Londra pe urmele lui Freud și Darwin. Ne-am pregătit sârguincios. Amândouă am citit Originea speciilor. Eu în varianta pentru copii. Mara s-a înhăitat cu ediția stilizată de Gellu Naum. Glumesc!

În loc de hoinăreală în magnifica Anglie, Mara și cu mine am străbătut drumurile județene și comunale din Mehedinți. În partea de nord ne-am holbat cel mai mult. În județul Mehedinți, în 18 kilometri ești la munte. Pentru mine accesul facil la munte semnifică un exces de noroc. Părăsești orașul aglomerat și urât mirositor. În jumătate de oră un peisaj cu relief ondulat de munți și văi te liniștește. Acesta este Mehedințiul.

Săptămâna trecută am urcat un deal la Isverna. Am cules mure. Am mâncat lângă un râu, într-o poieniță. A doua zi am petrecut-o în oraș. S-a redeschis muzeul Porțile de Fier. Acest muzeu a fost închis mai bine de un deceniu. În prezent se poate vizita Aquarium-ul. Când am ajuns, la intrare mi-au furat ochii bijuteriile expuse. Mara iubește muzeele pentru că la final petrece minute în șir la suveniruri. La Severin, o intrare la muzeu m-a transportat în orice muzeu din Europa. Șocul mi-a provocat un râs puternic. Râd ca să mă apăr, ca să-mi gestionez emoțiile, reacționez.

Aerul de Europa într-un oraș de provincie cu cetățeni cu purtări primitive m-a impresionat. Severinul deține primari care au făcut sex cu minorele. Severinul numără cetățeni care parchează pe două locuri. Te scuipă și sar la bătaie dacă le ceri să mute mașina. Severinul are angajați în instituțiile statului doar copiii cuiva. Unii dintre încearcă să demonstreze că merită, că sunt capabili, că au abilități. Un număr copleșitor încasează doar salariul, iar munca o execută proștii. Severinul aparține șmecherilor. Cei educați abia scot capul. Unde să-l scoată? Legea nu-i apară. Regulile nu se aplică. De ce? Pentru că majoritatea sunt needucați.

Povestea se schimbă la muzeu. La muzeu primești o doză de normalitate și chiar doamne zâmbitoare. Materialul uman decide soarta orașelor. Îmi compătimesc frumosul oraș din cauza șmecherilor. Mă scârbesc primarii, la plural, care au făcut sex cu minore, iar acum sunt respectați de comunitate și de persoane cunoscute de mine.

La oraș nu renunț. Îi bat străzile când am ocazia. Severinul mi-e suflet.

Mulțumesc, Alexandru Bălan. Faptul că ai spus cu voce tare ce gândesc prea mulți bărbați mă bucură

Vreau să încep acest articol cu mulțumesc. Mulțumesc, Alexandru Bălan. Datorită ție, nu din cauza ta, toată lumea vorbește despre cât de greșit este raportul sexual dintre un adult și un minor. Faptul că ai spus cu voce tare ce gândesc prea mulți bărbați mă bucură. Putem de aici să ne apucăm de treabă.

Prima și cea mai importantă treabă, mai ales a femeilor, este să nu mai ignore. Toate știm, toate închidem ochii. Există vreo femeie pe lumea asta care să nu fi auzit o glumă despre viol? Sau. Să nu fi avut habar despre o relație nepotrivită dintre un adult și un copil? Dar. Nu e treaba lor. Nu e treaba mea. Replica sigur vă e familiară.

Istoric, viața femeii s-a îmbunătățit prin lupte. Femeile au luptat să fie oameni. Să aibă drepturi. Să fie educate. Femeilor li s-a dat. Sexual, până mai ieri, femeile nu aveau orgasm. Când li s-a recunoscut orgasmul, atunci a început o nouă epocă. A părut că bărbatul a dat un pas înapoi. Într-un fel, viața de familie s-a reorganizat. În loc de o părere, unica părere, a venit și a doua părere. Tu ce crezi despre asta? A trebuit să întrebe bărbatul. Nu a vrut, a fost forțat de împrejurări și circumstanțe.

Femeia nu a mai vrut să se căsătorească de la 16 ani. Femeia a refuzat de soț bărbatul care îi putea fi bunic. Dau două exemple din literatură: Lolita și Otilia lui Călinescu. Femeia a schimbat regulile jocului, dar nu jocul. Jocul a rămas același. Bărbatul poftește în continuare la carne fragedă.

Mărturisesc. Nici măcar nu mă interesează gândurile bărbaților. Să poftească. E instinct. Să se abțină. E civilizat. E atât de simplu. Vaginul unei fetițe e interzis. Vaginul unei adolescente e ilegal. Pentru că nu bagi funia prin urechile unui ac de cusut.

Am dus zeci de discuții pe acest subiect. De fiecare dată m-am îngrozit. Am presupus la un moment dat că vremurile s-au schimbat din adolescența mea. Fete de 16 ani aveau relații cu bărbați de 30 de ani. Un bărbat de 30 de ani din adolescența mea ocupă în prezent o funcție importată în oraș. De câte ori îl văd sau mi se vorbește despre, mi se face greață. Lumea știe, dar. Am ajuns la gândirea bărbaților și la atitudinea femeilor.
Bărbații: Ele o cer.
Femeile: Nu e treaba mea.

Dacă te naști de sex feminin, atunci pe la vârsta de 12 ani începe să ți se retragă bunăvoința. Corpul suferă schimbări. Mintea adună informații la întâmplare, fără nici o ordine, prioritate sau semnificație. În unele familii, mama refuză să discute despre ceea ce se întâmplă. Fetele cresc, instinctul câștigă teren și ajung peste noapte curve. Și prințesele se trezesc peste noapte curve. Pentru că s-au schimbat regulile jocului, dar nu jocul. Indiferent dacă părinții discută sau nu despre sex cu copiii, dorința trupească e în ei. Cum e și firesc. Dorința i-a adus pe lume.

Lăsate de capul lor, fetele acționează fără reguli. Dacă nu-i explici unei fete despre plăcere, cum să priceapă neplăcerea? I-am atras atenția Marei despre un anumit comportament. De unde să știu, mama?! Nimeni nu mi-a spus. Exact! De unde să știe copiii despre pericolul care-i pândește dacă nu le repetăm zilnic ca niște mori stricate?

Bărbații poftesc la fetițe. Bărbații seduc adolescente. Mamele de băieți să insiste cu relatări despre sexul prin constrângere și consecințele lui. Să pedepsească glumele despre viol. Adolescenții le fac. Eu i-am auzit cu urechile mele. I-am povestit unui adolescent cu lux de amănunte ce se întâmplă cu un vagin atunci când intră ceva în el fără lubrifiere. Cred că acum o să se gândească de două ori. Mamele de fete să insiste cu discuții despre corp, îngrijire, vestimentație, exprimarea voinței. Să le învețe pe fete să-și iubească corpul, să-l apere, să-l transforme în casa sufletului. Să vorbească despre sex, plăcere și consecințe.

Înainte de punct. Vorbiți despre sex cu copiii. E o nevoie, o obligație și o responsabilitate.

Foto: Diana Bodea

Legitimarea literaturii în cartea lui Codin Maticiuc

Întrerup acest blog timp de un text, de acest text pe care urmează să-l scriu. Încep.
Am petrecut o noapte cu Maticiuc, Codin Maticiuc. Înainte să fiu invidiată sau disprețuită, așteptați preț de o secundă. În același fel am petrecut nopți cu Huxley, Sebastian, Freud etc.
Just ar fi să recunosc niște ore, cu Maticiuc am petrecut doar câteva ore. Suficiente oricum!
Am încercat să stabilesc, după acele ore, vreo 3, dacă acest timp a fost complet pierdut sau am câștigat ceva. În toată această derută mi se pare categoric să specific natura releției mele cu Maticiuc. Pentru câteva ore m-am transformat în cititorul lui, căci a publicat o carte, Consumatorul de suflete.
Am cumpărat cartea pentru un prieten. Tot la rugămintea lui am deschis-o. Primele pagini mi-au smuls un zâmbet, iar numele Liei Bugnar pe spatele coperții m-a împins să-i ofer în avans admirație.
Am lecturat cartea, mi-am retras admirația și mi-am strâns cât am putut de tare picioarele.
Nu pot să citesc această carte detașată, fără categorie de gen. Sunt femeie. Sunt mamă de fată. Dar înainte de toate, sunt om. Bineînțeles, în cartea lui Codin Maticiuc sunt orice, mai puțin om, eu ca femeie, nu ca personalitate.
În primul rând această carte nu e un fenomen. Fenomen a fost marchizul de Sade și poate Wilde. În al doilea rând găsesc această carte extrem de tristă prin realitate și exagerare.
Nu sunt naivă, am idee despre acele fete și femei care se transformă în obiecte. Nici în marginea mea nu scap de alegerile lor de a exista parazitar.
Mă confrunt adesea cu voi, femeile! Toate sunteți la fel.
Într-adevăr când ne depărtăm picioarele, toate suntem la fel. Lumea asta cunoaște doar două sexe, restul ține de mituri și operații chirurgicale.
Cu siguranță nu o să redau aici ideea cărții. Nu intenționez să stârnesc curiozitatea, doar refuz să scriu mai mult despre carte, deja am scris prea mult.
Cu toată furia din mine, cu tot dezgustul și tristețea, dacă l-aș întâlni pe acest domn l-aș felicita.
Felicitări, domnule Maticiuc, pentru cartea dumneavoastră. Ați subliniat încă o dată neesențialul care este femeia, obiectul pe care-l descrie femeia prin comparație cu bărbatul, vaca de abator pe care o întruchipăm uneori și lipsa ei de valoare după ce ajunge în pat cu un bărbat.
Nu.
Chiar nu cred într-o Ea după ce umilești restul. Ca femeie mărturisesc, recunosc, dau mai departe:
Dragile mele fete și iubitele mele femei, în comportament nu există o Ea. Nu vă îmbătați cu umilința celorlalte, nu asta vă face speciale. Prin comparație nu câștigați niciodată nimic, doar bărbatul câștigă.

Și mai am o părere de rău: legitamarea pe care i-o oferă literatura. Sexul cu minore stă sub protecția pactului cu ficțiunea.

Oh! Domnule Maticiuc! Mi-ar plăcea să credeți în metempsihoză și să experimentați într-o viață viitoare o existență feminină.

Cu tristețe și cu părere de rău,

O cititoare