Mulțumesc, Alexandru Bălan. Faptul că ai spus cu voce tare ce gândesc prea mulți bărbați mă bucură

Vreau să încep acest articol cu mulțumesc. Mulțumesc, Alexandru Bălan. Datorită ție, nu din cauza ta, toată lumea vorbește despre cât de greșit este raportul sexual dintre un adult și un minor. Faptul că ai spus cu voce tare ce gândesc prea mulți bărbați mă bucură. Putem de aici să ne apucăm de treabă.

Prima și cea mai importantă treabă, mai ales a femeilor, este să nu mai ignore. Toate știm, toate închidem ochii. Există vreo femeie pe lumea asta care să nu fi auzit o glumă despre viol? Sau. Să nu fi avut habar despre o relație nepotrivită dintre un adult și un copil? Dar. Nu e treaba lor. Nu e treaba mea. Replica sigur vă e familiară.

Istoric, viața femeii s-a îmbunătățit prin lupte. Femeile au luptat să fie oameni. Să aibă drepturi. Să fie educate. Femeilor li s-a dat. Sexual, până mai ieri, femeile nu aveau orgasm. Când li s-a recunoscut orgasmul, atunci a început o nouă epocă. A părut că bărbatul a dat un pas înapoi. Într-un fel, viața de familie s-a reorganizat. În loc de o părere, unica părere, a venit și a doua părere. Tu ce crezi despre asta? A trebuit să întrebe bărbatul. Nu a vrut, a fost forțat de împrejurări și circumstanțe.

Femeia nu a mai vrut să se căsătorească de la 16 ani. Femeia a refuzat de soț bărbatul care îi putea fi bunic. Dau două exemple din literatură: Lolita și Otilia lui Călinescu. Femeia a schimbat regulile jocului, dar nu jocul. Jocul a rămas același. Bărbatul poftește în continuare la carne fragedă.

Mărturisesc. Nici măcar nu mă interesează gândurile bărbaților. Să poftească. E instinct. Să se abțină. E civilizat. E atât de simplu. Vaginul unei fetițe e interzis. Vaginul unei adolescente e ilegal. Pentru că nu bagi funia prin urechile unui ac de cusut.

Am dus zeci de discuții pe acest subiect. De fiecare dată m-am îngrozit. Am presupus la un moment dat că vremurile s-au schimbat din adolescența mea. Fete de 16 ani aveau relații cu bărbați de 30 de ani. Un bărbat de 30 de ani din adolescența mea ocupă în prezent o funcție importată în oraș. De câte ori îl văd sau mi se vorbește despre, mi se face greață. Lumea știe, dar. Am ajuns la gândirea bărbaților și la atitudinea femeilor.
Bărbații: Ele o cer.
Femeile: Nu e treaba mea.

Dacă te naști de sex feminin, atunci pe la vârsta de 12 ani începe să ți se retragă bunăvoința. Corpul suferă schimbări. Mintea adună informații la întâmplare, fără nici o ordine, prioritate sau semnificație. În unele familii, mama refuză să discute despre ceea ce se întâmplă. Fetele cresc, instinctul câștigă teren și ajung peste noapte curve. Și prințesele se trezesc peste noapte curve. Pentru că s-au schimbat regulile jocului, dar nu jocul. Indiferent dacă părinții discută sau nu despre sex cu copiii, dorința trupească e în ei. Cum e și firesc. Dorința i-a adus pe lume.

Lăsate de capul lor, fetele acționează fără reguli. Dacă nu-i explici unei fete despre plăcere, cum să priceapă neplăcerea? I-am atras atenția Marei despre un anumit comportament. De unde să știu, mama?! Nimeni nu mi-a spus. Exact! De unde să știe copiii despre pericolul care-i pândește dacă nu le repetăm zilnic ca niște mori stricate?

Bărbații poftesc la fetițe. Bărbații seduc adolescente. Mamele de băieți să insiste cu relatări despre sexul prin constrângere și consecințele lui. Să pedepsească glumele despre viol. Adolescenții le fac. Eu i-am auzit cu urechile mele. I-am povestit unui adolescent cu lux de amănunte ce se întâmplă cu un vagin atunci când intră ceva în el fără lubrifiere. Cred că acum o să se gândească de două ori. Mamele de fete să insiste cu discuții despre corp, îngrijire, vestimentație, exprimarea voinței. Să le învețe pe fete să-și iubească corpul, să-l apere, să-l transforme în casa sufletului. Să vorbească despre sex, plăcere și consecințe.

Înainte de punct. Vorbiți despre sex cu copiii. E o nevoie, o obligație și o responsabilitate.

Foto: Diana Bodea

Un penis de adult a intrat în vaginul unei fetițe de 11 ani. Imaginați-vă asta, buni creștini

Mi-am pus într-o zi nepotul în marsupiu. Am ieșit din casă cu el și cu Mara. Plăți care nu suportau amânare m-au așezat la o coadă. În câteva secunde persoanele din fața mea s-au dat la o parte. Mara m-a privit mirată. Un imens semn de întrebare exprima chipul ei. Derutată am fost și eu câteva secunde. Mihnea, nepotul, a scos un sunet slab. Ah, bebele!

Bebele i-a determinat pe ceilalți să-mi cedeze locul. Să-mi zâmbească. Să-mi arate bunăvoință. Nu mi s-a mai întâmplat în ultimii ani. Mara are parte de alte reacții. Ești rușinoasă? De ce te ascunzi după mama? E urât să bagi mâna în nas. Să nu o superi pe mama. Mama te iubește cel mai mult. Vorbești prea tare! Domnișoarele nu-și murdăresc hainele. Am trecut cu Mara prin toate fazele. În prezent, ceilalți încep să-și piardă îngăduința pentru vârsta și comportamentul Marei.

Mara are zece ani. I-a împlinit în februarie. Recent, să fie două săptămâni, sânii au început s-o mintă. Așa îmi zicea mie mamanu. În presă am citit despre magistrații care au decis că o fetiță de 11 ani poate să consimtă actul sexual. Procuroarea a declarat: Nu rezultă, fără dubiu, că victima s-a opus.

Nu mi-e greu să vă descriu furia. Aș umple o pagină cu înjurături cu o măiestrie proustiană. Aș uita să pun punct. Nu o s-o fac. Nu mă ajută. Nu ne ajută pe noi mamele în primul rând. Eu caut soluții. Jurj Viorel, adultul de 52 de ani nu a fost judecat pentru viol, ci pentru act sexual cu un minor. Mă sufoc când scriu. Mă gândesc la castrarea chimică. Patru adolescenți au primit amenzi, iar unul, în vârstă de 13 ani nu este urmărit penal. O fetiță de 11 ani a consimțit să întrețină relații sexuale cu 4 adolescenți și un adult.

Statul român, prin reprezentanții lui, MAGISTRAȚII, a decis. Victima e vinovată. Aici nu e vorba despre machism. Aici nu e vorba despre omenie. Aici nu e vorba despre corupție. Aici este vorba despre ABSURD.

Dacă Mara mea. Alung gândul. Sunt mamă. Dacă aș fi acea mamă. Aș ucide. Oricine e capabil de crimă la un moment dat. O asemenea situație justifică fapta. Să nu îndrăznească nimeni să-mi vorbească sau să-mi scrie despre Dumnezeu. Nu mă interesează grădina lui și imaginarul bolnav al oamenilor. Oricine se apropie de copilul meu, e mort. Statul român, prin imbecilii care-l reprezintă, ridică justițiari. Cum mai poate o mamă să-și privească în ochi copilul după ce a fost incapabilă să-i ofere protecție?!

Un penis de adult a intrat în vaginul unei fetițe de 11 ani. Imaginați-vă asta, buni creștini, buni magistrați, buni de ucis. Mi-ar fi frică în locul lor. Să fiu eu mama fetiței. Să aud eu că Jurj Viorel a întreținut relații sexuale cu Mara. N-aș mai avea oricum pentru ce să trăiesc în lumea asta. Când ești învins, pleci cu demnitate. Demnitate ar fi să-l omor cu mâna mea pe Jurj Viorel. Nu e dreptul meu. Știu. Statul ridică justițiari. Statul isterizează și omoară mamele cu magistrați lepădături.

Vă spun sincer că trăiesc ore disperate.

Foto: Bogdan Mosorescu

Mie trebuie să mi se scoale

Există vreun motiv întemeiat pentru viol?

Continuăm să ne adresăm această întrebare. Filmul Mo, văzut recent, readuce în atenția publicului violul. Pentru unii dintre noi, violul constituie un subiect perimat. Dar. Adolescenții glumesc pe seama violului. Bărbații întrețin relații sexuale cu minore. Pentru că ele arată într-un fel. Pentru că uneori nu înseamnă da în capul lor.

Există oameni care acționează corect. De aceea funcționăm. Din nou dar.

Dar de ce bărbații nu acceptă acel nu din partea femeii? Ea a inițiat joaca. Ea și-a dezvelit singură trupul. Ea a revenit asupra faptei. De ce o femeie nu poate să se răzgândească cu un bărbat între picioarele ei?

Cred că am un răspuns pregătit. După film, mi-am analizat experiența sexuală. Fărâme rămase din conversații, bucăți mici de sentimente intime scăpate în așternuturile transpirate s-au adunat într-o imagine de ansamblu sub forța replicii: Mie trebuie să mi se scoale!

Fără nici un fel de grandoare feminină, fără a căuta să dau întâietate propriului sex, socotesc că în acest punct, femeia deține un avantaj pe care bărbatul nu-l trece cu vederea. Pentru a face sex, femeia nu trebuie să facă propriu zis nimic cu vaginul. Nu ceva vizibil în orice caz. Lubrifierea vine de la interior. De aceea violul este dureros. Fără lunecare, vaginul se frânge. Un fost primar de la Severin este întregistrat cum afirmă că vrea să dea în fetițe, cu penisul, firește, să le audă cum pârâie, ca lubenița. Bolnavilor le place asta.

Pentru orice act sexual, bărbatul acționează. Penisul se ridică. Implicațiile psihologice sunt cunoscute publicului larg. Identificarea bărbatului cu competențele sexuale constituie alt subiect.

Un bărbat nu acceptă nu-ul femeii pentru că el nu are opțiunea de a se răzgândi. Lui i se scoală sau nu i se scoală. Nu i se scoală și se răzgândește. I se scoală, iar apoi i se înmoaie. Nu alege. Se întâmplă. Câte femei nu au consolat bărbatul pe toată perioada lor de ființe active sexual? Nu e grav. Se mai întâmplă. Nu contează. Te iubesc.

O femeie are două reprezentări în viața bărbatului, de mamă și de prostituată, iar un eșec în pat vine cu două lovituri insuportabile pentru mintea reptiliană. Înfrângere în fața autorității materne. Înfrângere în fața unei figuri cu rang inferior. Cu alte cuvinte, nu este bun de nimic. Aceasta pare să fie percepția despre sine.

Nimic din toate astea nu este adevărat. Femeile o știu. Bărbații o știu. Asta nu ne împiedică să greșim. Să repetăm. Să nu învățăm din greșeli. Greșim ca să greșim din nou.

Nu înseamnă nu. Violul presupune durere, umilință, anulare.

Nu este un subiect pe seama căruia să râzi. Nu e un subiect de ignorat. Nu înseamnă nu și atunci când bărbatul este deja în femeie. Îmi pare sincer rău pentru acest avantaj al speciei, dar o femeie poate să aleagă și după ce a început mișcarea de du-te vino.

Vino! Du-te! Se poate.

Foto: Bogdan Mosorescu

Ce se întâmplă cu factorul uman

Un copil de 15 ani a fost violat și ucis. O fată. România fierbe de câteva zile. În timpul care s-a scurs, am citit titlurile articolelor. Cometariile pe facebook le-am răsfoit. Acasă am gătit și am făcut curățenie. Orice activitate a fost întreruptă de. Un copil de 15 ani a fost violat și ucis. Un criminal în serie la Caracal.

Cafelele sorbite pe terase umbrite au susținut conversații întrerupte de. Un copil de 15 ani a fost violat și ucis. Postările pe facebook sau instagram m-au îngrețoșat. Le-am făcut, dar am avut senzație de greață. La mall am probat un palton bej. Am ajuns și la. Imaginea reflectată m-a flatat, m-a încântat. Mi-am dat singură o îmbrățișare. În tot acest timp, un copil a fost violat și ucis.

Acasă am citit stenogramele fetei, iar pisica mi-a atins picioarele. Motan a cerut de mâncare. Diversitatea m-a trimis să cumpăr mâncare de pisici, iar o vecină mi-a atras atenția asupra copilului ucis. Să am grijă cu fata mea. A întâlnit-o singură la magazin.

Toată lumea își dă cu părerea. Se miră. Se revoltă. Scuipă scenarii mai mult sau mai puțin verosimile. Făt Frumos e polițist. Mi-am exprimat în fața lui intenția de a pălmui polițistul de la 112. Acțiunea mea susține un comportament de mamă, de persoană decentă. Un copil spune că a fost sechestrat și violat, iar polițistul întreabă de unde-l cunoaște pe agresor. Da, l-aș pălmui ca persoană furioasă, nu ca autoritate, nu ca atotștiutor, nu ca răzbunare.

Las deoparte criminalul. Las deoparte lipsa de pregătire a angajaților dintr-o instituție menită să apere și să protejeze. De când am auzit despre odioasa crimă, mă întreb un singur lucru: Ce se întâmplă cu factorul uman? Am citit despre acest aspect la un singur domn pe facebook. Majoritatea au chiloți de Superman pe ei. Ar fi făcut, ar fi dres. Țara. Poliția. PSD-ul. Deja se construiesc cariere pe un viol și o crimă, ultimul viol și ultima crimă a unui psihopat activ nu știm câți ani.

Nu am încheiere, de aceea nu o să pun punct

Rămâne întrebarea: Ce se întâmplă cu factorul uman

Foto: Bogdan Mosorescu