În cer și pe pământ, la Paris și la Târgu Jiu

Repetați după mine.
Constantin Brâncuși. Azi o să ne jucăm, apelând la niște erori de gândire, cu artistul Constantin Brâncuși.
La Paris, acolo unde se află și atelierul artistului, broșurile fac cunoscut vizitatorilor locul unde s-a născut artistul.
Constantin Brâncuși, născut în România, iar mai departe povestesc despre artistul francez.
La Târgu Jiu, cum ai intrat în oraș, vizitatorii citesc pe un fel de mulură, că se află în orașul lui Constantin Brâncuși.
Înainte de a începe joaca, fac o mărturisire.
Nu-mi pasă absolut deloc de cetățenia omului. Pe mine m-a bucurat nespus la Paris și nespus m-a bucurat la Târgu Jiu.
La Paris, privind prin geam un atelier conservat și păstrat identic ca atunci când Brâncuși crea în el, m-a emoționat.
Ieri, lipindu-mă pe Coloana Infinitului, eu și fata mea, am ajuns în cer datorită unei idei. Ideea lui Brâncuși ne-a trimis direct în cer. Ne-am îndepărtat picând din cer.
Părăsind parcul de la Târgu Jiu, am rememorat ce purtam în memorie de la atelierul de la Paris. Prima data mi-a venit în minte vatra și țestul. Imediat geografia. De ce și-a recreat în atelierul parizian un spațiu al țăranului român?
De pe broșură am citit că Brâncuși era preocupat de relația dintre spațiu și sculpturi. Brâncuși nu și-a umplut spațiul din atelier, Brâncuși a decorat spațiul atelierului. Dacă vindea o lucrare, rar, căci refuza s-o facă, imediat o înlocuia cu altă lucrare.
La Târgu Jiu, Coloana, Poarta sărutului și Masa tăcerii sunt așezate în linie, din nou spațiul în care te impui prin puterea creatoare.
Ce anume exprimă acest spațiu ordonat? Ce anume manifestă?
Eu ridic din umeri.
Mai departe o să pun niște fotografii de la Paris și Târgu Jiu.

Notă:
mulură: ornament arhitectural cu profil pronunțat.

IMG_0692

IMG_0129IMG_0130

IMG_0131IMG_0682

IMG_0720IMG_0725

Text de atenționare gramaticală

Trasă de mânecă ieri, azi reiau cursul de atenționare gramaticală. Mă sucesc totuși puțin. Aș vrea să atrag azi atenția asupra punctuației și așezării în pagină.
Să vorbim puțin despre virgulă.

Virgula marchează grafic anumite pauze scurte.

Nu o să fac un curs despre folosirea virgulei, ci o să reiau unele note speciale.

1. Se despart prin virgulă părțile de propoziție de același fel când sunt legate prin și adverbial.
Exemplu: Am băut și apă, și ceai, și suc.

2. Virgula apare între substantiv și apoziție.
Exemplu: Mara, fiica mea, are urechile ca un elf.

3. Gerunziul așezat la începutul frazei se desparte prin virgulă.
Exemplu: Fiind vesel, s-a apucat de treabă.

4. Virgula apare după adverbele de afirmație sau negație când acestea sunt echivalente ale unei propoziții.
Exemplu: Da, o să fac.
Nu, nu o să mai fac.
Desigur, e îndrăgostit.

5. Conjuncțiile ÎNSĂ, DECI, TOTUȘI așezate în interiorul unei propoziții NU se despart prin virgulă.
Exemplu: Era deci încă o dată nevoie de curățenie.

6. Conjuncția AȘADAR și locuțiunea conjuncțională PRIN URMARE, așezate în interiorul propoziției, se pun între virgule.
Exemplu: La mine, așadar, e vorba doar despre dorința de a scrie bine.

7. Înainte de etc nu se pune virgulă.
Exemplu: Am cumpărat mere, pere, sfeclă, ghimbir, țelină etc.

8. După ce punem virgulă, lăsăm spațiu.
Exemplu: Să mergem, zice Ion. Față de: Să mergem,zice Ion.

Dacă scriam așa, fără spațiu, doamna profesoară cu care mi-am făcut licența îmi atrăgea atenția. După PUNCT de asemenea se lasă spațiu.
De asemenea se scrie întotdeauna despărțit.

Gramatica e sexi.

Al Di Meola

Intenționam să scriu azi despre Maramureș. Am ajuns și eu în Maramureș. Azi dimineață mă trezii însă într-un gând: eternul feminin. Aseară am participat la concertul lui Al Di Meola, iar acum ascult Smetana în timp ce scriu. Am început să ascult muzică în timp ce scriu. Oamenii se schimbă.
Așadar, amân Maramureșul. Am o sarcină azi, să scriu despre concertul de aseară. Marți mi-a lăsat Tomata un mesaj dacă vreau să merg în locul ei la concert.
M-am gândit puțin, am avut o săptămână foarte aglomerată, iar până la urmă am acceptat. Aseară am participat în calitate de blogger, de aceea acum vă scriu îndeplinind o funcție, de blogger, și vă descriu câteva impresii ale omului.
Prima impresie.
Alt spațiu. Aș fi preferat un spațiu mai puțin convențional pentru muzica lui Al Di Meola. Filarmonica nu permite legănat de șolduri, iar muzica de aseară le cerea prin ritm, le-a impus chiar prin transfer.
Eu m-am fâțâit în scaun. Ce cântă Al Di Meola? Cântă jazz la o chitară cu o anumită tehnică. Nu am cunoștințe despre tehnică, am impresii și intuiții după spectacolul de aseară.
O impresie deja am formulat-o. Alta ar fi că muzica lui te duce, într-un fel te mută de la plăcerea muzicală la plăcerea carnală. Conștiința aduce cumva la suprafață imagini ale unui așternut, ale unei femei, iată, eternul feminin, ale unor petale de trandafiri, ale unui sărut pe umăr, ale unui bărbat zâmbitor, ale unui cuplu fericit și satisfăcut.
Găsesc plăcută reactivarea unor asemenea imagini pline de romantism. Utilitatea reamintirii clipelor fericite din viața fiecăruia dintre noi ne îmblânzește și ne face mai îngăduitori cu propriile așteptări.
Mi-am exersat sinceritatea cu impresiile. Despre intuiție îmi vine mai greu să formulez. Esența însă stă în descoperirea muzicii acestui cântăreț necunoscut mie. Mi-a plăcut.

Sentimentul acesta de plăcere i se datorează Tomatei. Mulțumesc.

Zice Dunia

Educația omului se face în două direcții, în spațiu și în orizont. Educația în spațiu ține de supraviețuire, educația în orizont ține de subtilitatea simțirii.
În timp ce educația în spațiu se desfășoară între A și B, educația în orizont e orfană de B.
Învățăm să ne ducem existența, dar ratăm existența. Supraviețuim, dar nu trăim, suntem oameni, dar nu devenim oameni. Încheiem supraviețuirea, dar ne întindem în moarte fără subtilitatea blândeții.
Unii dintre noi reușesc să fenteze supraviețuirea, artiștii cel mai adesea, și nu mă refer la artiștii de meserie, ci la artiștii cu sufletul, la aceia care lucrează creator în propria ființă.