Tag Archives

  • Home
  • /
  • Tag Archives: "Verde pentru biciclete"

Romina Faur, goodbye my love

De 23 iun., 2017 0 Trăiri afective ale mele , , , , 0

Mâine, 24 iunie, va avea loc Ia românească pe bicicletă sub egida Verde pentru biciclete. Am povestit pe blog de multe ori despre. Dacă răsfoiți, prima mea pedalare e un râsu-plânsu: plonjare de pe bicicletă, plete în vânt, tampoane în aer.

Fiecare participare m-a apropiat de conceptul Verde pentru biciclete. În alt text, am numit pedalările obișnuințe urbane.

În mai, la Cochete pe biciclete, Tricoul Inteligent a avut prima defilare. Pe fundal, vocea lui Tudor Gheorghe, pe podium, fete înalte, frumoase și slabe pășeau languros cu Limba română esențială, Alexandru Metea la subraț.

Am crescut ca om al muncii sub ocrotirea Verde pentru biciclete. Dar azi am de făcut un anunț. Nu datorez cooptarea mea la Verde pentru biciclete hazardului. Am un nume: Romina Faur. Coordonator la toate evenimentele, ea a fost și va rămâne direct responsabilă de orice acțiune a mea în cadrul fenomenelor urbane.

De la primul mail: Vrei să fii alături de proiectul Și eu susțin VpB?, la ultima rugăminte: o să am nevoie de tine sâmbătă la pedalare.

Cu Romina, am avut o dublă perspectivă: interior și exterior. Am luat contact cu munca din spate, am savurat fiorii unui eveniment aplaudat și bine primit de cetățeni. Fiecare pedalare a crescut simțul civic al locuitorilor orașului. A face parte din ceva mare, din comunitatea VpB, a te bucura de sprijin și protecție se explică prin bunele intenții ale Rominei.

Mâine va fi ultimul eveniment ieșit din socotințele ei. Altcineva îi va lua locul. Știți vorba: Regele a murit, trăiască Regele?

Mâine se moare și se naște.

Mulțumesc, Romina. Reverențe!

Goodbye, my love, goodbye, ai lăsat o moștenire grozavă!

Pedalarea de primăvară, un obicei urban în Timișoara

De 30 mart., 2017 0 Trăiri afective ale mele , , , 0

Primăvara, prin creșterea temperaturii și înverzire, are puterea de a pune în umbră obișnuințele oamenilor. Te poți pune cu multe în viață, dar nu cu obișnuințele.

Când o persoană intră în obișnuințele altei persoane avem de-a face cu două situații: ori vorbim despre îndrăgostire, ori despre un interes anume. Fără cele două omul nu renunță la obișnuințe.

Primăvara ne amorțesc deprinderile. Atrași de natură, de flori, de mierle, cuprinși de melancolii, ne lăsăm seduși de un spectacol care nu va înceta niciodată să existe. Avem opere muzicale dedicate primăverii semnate de Stravinski sau Vivaldi. În Timișoara primăvara mai semnifică și reluarea Pedalărilor sub protecția celor de la Verde pentru biciclete.

Prima pedalare din acest an va avea loc pe 9 aprilie. Bicicliștii se vor aduna în același loc, platforma Timco va vui și va fi fandosită cu baloane colorate. Cum am ales intenționat să vorbesc despre obișnuințe în introducere, insinuez că Pedalările au devenit obiceiuri urbane.

Ce se întâmplă la Timișoara?

La Timișoara, printre alte câteva practici obișnuite, au loc pedalări din primăvară până toamna târziu când ne acoperă bruma.

Săptămâna viitoare o să potrivesc aspectul exterior al bicicletei; mai umflu o roată, mai împing puțin coșul, mai verific claxonul. Duminică o să pedalez încet și sigur. O să mai pedalez concentrată și transpirată, dar o să dau vina pe temperatura de afară. Nimeni nu se supără pe primăvară.

Ne vedem, ne auzim!

Pedalările au început.

O biciclistă de duminică

De 11 oct., 2016 2 Trăiri afective ale mele , , , , 0

14581583_1428191490529448_2123531215993192612_nÎn fiecare an sperăm să ne lase toamna pomii verzi. Nu se întâmplă. Ne înconjoară galbenul şi dimineţile reci. Frigul m-a determinat să dau drumul la centrală, iar un anumit calorifer a făcut posibilă o plimbare cu bicicleta prin casă.

A venit mama, a pus mâna pe cauciuc şi a dat din cap ca un doctor după ce-ţi ascultă inima. Bicicleta asta s-o muţi, o să-ţi coacă cauciucul.

Ca un pacient speriat, dar impresionat de expresia doctorului, nu am verificat informaţia. Am mutat bicicleta cât mai departe de caloriferul ucigaş. Am împritenit-o cu cărţile, iar duminică am scos-o la o plimbare şi mai lungă, în sufragerie nici nu am apucat să mă urc în şa.

Am pornit prin oraş la Pedalarea de toamnă, Verde pentru biciclete împlinind 8 ani. Fără excepţie, oraşul mi l-am reprezentat tot ca o junglă. Maşinile îmi dau emoţii, unele piste te zdruncină, unele piste nu există, alţi mârlani glumesc cu duduia şi nu se dau din faţa bicicletei.

Am ajuns transpirată pe platforma Timco. Dacă m-ar urmări cineva, copie la indigo, am acelaşi itinerariu de când am început să ies la pedalări. Încep să caut cu ochii un voluntar pentru milogeală. Să-mi umfle şi mie cineva roţile. Dacă nu o zăresc pe Romina Faur mă îndrept rapid spre Cup of Soul. Îmi potolesc setea cu apă, apoi mă răsfăţ cu o cafea. Cer cafea şi primesc înapoi diverse arome, duminică jur că am depistat migdale, dar nu sunt aşa sigură.

Râd şi glumesc cu Ionică, mă persifleză Flavius cu perfectul simplu, conversaţii întrerupte cu Mihaela şi Romina, mai salut o doamnă, mai schimb două vorbe cu o cunoştinţă şi plec printre ultimii biciclişti în coloană. De data asta s-a întâmplat să pierd coloana. Am încercat cu entuziasm să o prind din urmă, dar traficul mă sperie. Am abandonat şi am pedalat cu pletele în vânt spre Piaţa Libertăţii să port o carte.

Am profitat de soare pe terasa de la Cafeneaua Verde. Am mai oftat că nu am câştigat şi eu de la Teatrul Maghiar de Stat Csikz Gergely un abonament sau o invitaţie. Verde pentru biciclete este şi prestator de servicii culturale prin parteneri şi activităţi.

Am sorbit ceai, am şuşotit cu fetele, am privit cu încântare multitudinea de baloane ridicate spre cer în Piaţa Libertăţii.

Am petrecut o duminică dimineaţă cu mişcare, muzică, socializare, cu cafea, cu baloane colorate, cu teatru. O pedalare marca Verde pentru biciclete îmbină toate astea. M-am bucurat şi încă mă bucur.

Cu drag, de la o biciclistă de duminică.

Joie de vivre la Pedalarea de primăvară

De 12 apr., 2016 0 Colaborari , , , , 0

12901323_10153389487501610_2841842487402672601_oA fost Pedalarea de primăvară. Există deja o agendă care conține viitoarele pedalări. Poate cei interesați deja știu. Pentru restul, sper să vă stârnesc curiozitatea și să vă fac părtași.

O să vă povestesc despre cum s-a desfășurat Pedalarea de primăvară. M-am dus, am văzut, am participat, am luat aminte. Eu vă arăt, dar o să fie vorba mult despre mine. Mi s-au adus reproșuri că fac puțină relatare și multă etalare de sine.

Chiar fac asta și mă declar conștientă și lucidă. Orice text vine plasticizat cu sentimentele mele. Nu sunt reporter, sunt un fel de băgător de seamă, doar că uneori mă mai implic.

În 3 aprilie m-am implicat. Am mers la locul de întâlnire, pe platforma Timco, am exersat netwokingul, nu excelez, iar apoi am ajutat-o pe Romina Faur, manager la Verde pentru biciclete, să transporte niște suporturi.

V-am făcut deja cunoscut că m-am amestecat.

Nu am pedalat. Genunchiul meu mi-a sugerat, printr-o durere sâcâitoare, să aștept următoarea pedalare ca să urc înapoi pe șa.

Pe malul Begăi, locul unde au avut loc activitățile am ajuns cu mașina. În portbagaj, suporturile. Tema pedalării s-a numit joie de vivre. Continuă să ne placă francezii. Cei răutăcioși vorbesc doar despre perioada interbelică, o perioadă fabuloasă pentru cultura română, dar și în societatea actuală românii au bunăvoința de a accepta și adopta unele obiceiuri franțuzești.

În Franța, la Paris, a merge pe bicicletă ține de un stil de viață. Întâlnirile de pe malul Senei au căpătat notorietate. Tindem și noi, prin numărul tot mai mare de bicicliști, prin pistele de biciclete realizate de-a lungul Begăi și pretutindeni prin oraș, spre stilul acesta de viață. Mai multă mișcare, mai puține medicamente. Mai puține medicamente, o bătrânețe ușoară și întreținută.

Schimbările în mentalitatea unui popor ca al nostru au loc lent. Prin asemenea evenimente făcute vizibile, în timp, o să vedem efecte palpabile și mari până la vaste.

S-au desfășurat activități după un program: pedalarea cu un traseu stabilit, atelier de facepainting pentru copii (Gabriela Strugaru responsabilă), atelier de portrete la minut, spectacol de caiac-canoe (Clubul Sportiv Nautic Banat responsabil), pictură tematică (Alex Baciu responsabil), Institutul francez din Timișoara responsabil de legitimarea acelui joie de vivre pe care au contat organizatorii.

Confirm, am mâncat baghete, brânză nu am mai apucat, dar și pâinea e delicioasă în iarbă, pe malul Begăi.

Au existat o mulțime de premii, le-am ascultat tolănită în iarbă. Întreg evenimentul a fost surprins în imagini de Flavius Neamciuc.

Am părăsit malul Begăi în jur de ora 15. Când eram pe picior de plecare, într-un schimb lejer de replici, Alex Baciu m-a întrebat despre rolul meu acolo. I-am răspuns că am cărat niște suporturi. Munca mea, spre deosebire de a lui, e străină de prezentul unui eveniment. Mă străduiesc după să scot un text ca acesta.

Mulțumesc Verde pentru biciclete.

Acesta e textul meu.

Cu drag.

Cum să cazi de pe bicicletă

De 7 apr., 2014 10 Trăiri afective ale mele , , , 0

O să urmeze un text alandala. Nu o să aibă început. Vă rog să aveți răbdare, să reconstruiți ziua mea de ieri pe care urmează s-o povestesc.
Uită-te la ei, numai începători, nu au văzut în viața lor o bicicletă! Nu știu să pedaleze în grup.
Eu am învățat să pedalez acum 20 de ani, într-un cartier mărginaș de la Severin, un cartier cu străzi late, prea puțin circulate de mașini. Acum 20 de ani, când trecea o mașină, trăgeam pe dreapta și așteptam, oricum trecea una pe oră. Pe lângă asta, bicicleta pe care am învățat eu avea frână la pedală, atât, iar viteza se regla în pantă și era măsurată de felul cum zburau pletele și cât de tare țipam. Țipam când coboram și aveam impresia că imediat o să și zbor din șa. Șa egal șiț, am învățat ieri că unele persoane zic șiț la șa. Eu zic șiț la mâțe, mâțe egal pisici.

Ieri am ieșit pentru prima dată cu bicicleta în trafic. Eu am învățat acum 20 de ani să merg pe bicicletă, iar ieri nu aveam cum să trag pe dreapta la fiecare mașină care trecea. Așa că m-am încordat. Refuz să numesc ce anume am încordat, vă invit să vă imaginați.
În primele 10 minute am luat un gard și am accidentat biciclistul de lângă mine. El putea fi numit biciclist, eu nu. Eu încă aveam tendința să opresc când auzeam o mașină, nu mai zic că am căutat să descopăr mașinile în oglinda retrovizoare, căci sunt șofer.

Ieri am ieșit pentru prima dată în trafic cu bicicleta. Acțiunea mea s-a datorat campaniei Verde pentru biciclete. Am pedalat ieri pe un traseu de 11 km. M-am achitat onorabil, dar nu am suflat o vorbă despre cât de mândră m-am simțit. Am așteptat să ajungem la final. Am ajuns fără incidente, am părăsit platforma Timco și îndreptându-ne spre Unirii, am căzut, puteți să vă imaginați un salt în aer, eu, o bicicletă, o geantă, tampoane. Am căzut totuși bine, după ce mi-am aranjat pletele, nu din cochetărie cum am primit acuzații, ci pentru că nu mai vedeam nimic în față, farmacia mi-a smuls un zâmbet.
Asta se cheamă să fii inspirat, cazi lângă farmacie, lângă spital. Vă rog frumos să faceți ca mine.

Asta a fost ziua mea de ieri, dar mai am o prelungire. Seara, după toate activitățile dinaintea somnului, m-am așezat în pat. Fata mea, după ce mi-a făcut un suc de fructe, singură a stors fructele, m-a îndemnat să beau cu cea mai blândă voce. Eu sunt mama acum, pot să fiu mama, mama? Și eu am grijă de tine acum.
Am acceptat grija, un picior fix în genunchiul meu când s-a cuibărit în mine și am adormit. M-am trezit după câteva minute. Șoc. Sistolele mi-au înnebunit. Nu mai puteam să respir, piciorul abia se mișca. M-am liniștit, am adormit și până dimineață am cărat niște sistole descreierate.

Doctorița mi-a confirmat de dimineață. Prea mult efort, o să urmeze crampele, magne B6 și calciu.

Ce fac azi? Îmi târăsc piciorul, respir greu, magne B6 și calciu.

Text alandala.